Unde ne sunt armele? Pavel scria: 'SĂ ÎNFLĂCĂREZI DARUL LUI DUMNEZEU CARE ESTE ÎN TINE.' Instrucţiunea lui este clară: INFLĂCĂREAZĂ! Cuvântul folosit de Pavel provine de la cuvântul foc, şi redă ideea de a pune lemne pe un foc de tabără, însemnând a încinge, a face să ardă din plin.

   Nu stinge focul! Încinge-l! Suflă în el sau foloseşte tăciunii!

   Ioas era un împărat slab, după cum vom vedea, având doar puţin foc în oase. El a venit la Elisei plângând: 'Părinte, părinte!' când a fost speriat, în loc să-şi strângă armata şi să scoată armele din arsenal. Elisei ar fi apreciat mult mai mult acţiunea.

   Noi avem armele noastre, şi diavolul face tot posibilul să-i oprească pe creştini în a le folosi. Când penticostalii au deschis arsenalul lui Dumnezeu la începutul acestui secol, aproape întreaga Biserică a intrat în alarmă. Până atunci, predicatorii prea adesea se bazau pe mijloace omeneşti, şi nu pe Puterea Duhului Sfânt.

   Mulţi clerici şi medici s-au opus vindecării divine. Ei au făcut mare caz de cei care sunt 'dezamăgiţi' şi care nu sunt imediat vindecaţi. S-au făcut însă că uită că medicii dezamăgesc milioane. Aproape oricine dintr-un cimitir a fost mai întâi la un medic şi totuşi, nimeni nu ar fi fost atât de nebun ca să ceară închiderea spitalelor! Unii oameni din interiorul bisericii obiectează la vindecarea divină pur şi simplu pentru că unii nu sunt vindecaţi, astfel că nu mai slujesc deloc celor bolnavi. Aceasta îi lasă pe toţi nevindecaţi!

   Unde este mila sau ascultarea de Scriptură?

   Nici alte daruri nu au scăpat neatacate. Când darul cunoştinţei a fost pentru prima dată reabilitat de către evangheliştii penticostali şi carismatici, mulţi l-au catalogat drept 'spiritism'. De fapt, spiritismul nu este decât contrafacerea a ceea ce vrea Dumnezeu să facă. Darurile Duhului Sfânt sunt pe departe mult mai măreţe decât orice produs al ocultismului. Oriunde există fals, trebuie să existe şi adevăr.

   Unii oameni umpluţi de Duhul Sfânt îşi lasă arcul şi săgeţile - darurile, armele lor spirituale- undeva într-un colţ, să le acopere praful din cauza celor care îi critică. Unii poate au fost răniţi de anumite cuvinte spuse de un alt credincios, şi au ajuns să nu-şi mai folosească darul poate de profeţie, poate de tălmăcire, poate de vorbire în alte limbi. Ei au 'pierdut' aceste daruri deşi Dumnezeu nu le-a cerut niciodată înapoi de la ei, deoarece 'lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută'.

   Darurile pierdute trebuiesc recuperate!

   Ascultaţi cuvântul Domnului:

   'Întoarceţi-vă la ziua şi la locul unde aţi lăsat acele daruri şi cereţi-I Domnului să vă ierte. Nu disperaţi; darurile sunt încă acolo, deşi inactive!

   Ştergeţi-vă lacrimile de pe obraji şi luaţi-vă arcul si săgeţile' din nou!'