Gloatele, de pretutindeni, mergeau dupa Isus pentru ca vedeau semnele pe cari Isus le facea cu bolnavi. Erau atat de flamanzi dupa semne incat nici de mancare nu le mai trebuia. Erau instare sa stea linga Isus chiar si flamanzi, chiar si fara paine si mancare la ei. Unde era logica, unde era ratiunea? Aparent erau ascunse in goana dupa semne. Insa nu pentru mult vreme. Isus ca Unul care stia ca cel flamand trebuie hranit, a pregatit si cadrul pentru aceasta  binecuvantata masa. O masa  pe munte. Masa de pe munte va ramane unica masa unde multimea care alerga dupa semne, isi va pierde acest scop a lor, si va suferi o transformare. In a doua zi dupa aceasta  inmultire a painilor, multimea nu mai mergea dupa Isus fiindca  vedea semne, ci pentru ca au mancat din paini pana s-au saturat( Ioan 6:26). Inmultirea painilor nu mai era un semn pentru nimeni. Atat de repede ramasi fara nimic, atat de repede  si foametea lor s-a schimbat. Acuma le era foame dupa paine, dar dupa o paine pieritoare. Isus a vrut ca sa le schimbe principiile, orientarile, viata de aici, si viata de dincolo. Dar se lovea intruna de logica si de ratiune, se lovea de istoria lor, de mana din pustiu, de Moise. Pe de alta parte, multimea a inceput din nou sa ceara semne. Din nou flamanzi dupa semne. Si nu orice fel de semne, ci doar un semn, ca din pricina acelui semn, ei, gloata sa creada in Isus. Si daca aceasta ar fi fost deajuns. Pentru prima data multimea il intreaba pe Isus despre ce lucreaza El? Ce lucrezi Tu? Din ce lucrezi Tu, putem si noi vedea macar un semn? Parinti nostri au mancat mana in pustie. Mana in pustie era inadevar un semn, dar si o lucrare, dar nu o lucrare a credintei, ci o lucrare a bunavointei lui Dumnezeu, si aceasta bunavointa a fost vremelnica. Acea mana satura doar clipa, doar momentul, doar ziua, adoua zi erai din nou flamand, a doua zi trebuia din nou sa mergi pe camp si sa strangi mana, ca sa ai ce sa  manaci. O paine care venea din cer si nu dadea lumii viata. O paine premergatoare, adevaratei Painii. Si painea lui Moise a intrat in istorie, si noroadele se foloseau de istorie, numai ca nu  aratau istoria pana la capat. Isus insa le-a oferit o Paine din cer, care da lumii viata, ei si-au aratat dorinta ca ar vrea intotdeauna aceasta Paine, numai cand au vazut Painea, nu le-au placut faina din care a fost facuta. Nu ar fi fost o problema pentru noroade ca Isus sa ajunga Imparatul lor, chiar au vrut cu sila sa il faca( v 15), nu a fost o problema pentru noroade sa recunoasca  ca Isus este Prorocul cel asteptat in lume, insa a fost o problema pentru noroade faptul ca Isus era Painea care S-a coborat din cer, de la Dumnezeu ca sa dea lumii viata. Painea care satura pe cel flamand. Painea care te tine in viata si dincolo de moarte. Painea care iti garanteaza invierea din morti. Painea care iti  garanteaza identitatea in Dumnezeu. Painea din care mananci si nu mai mori. Sansa la viata pe care a pierdut-o Adam si Eva, acuma statea  la indemana gloatelor, si nimeni nu se grabea sa puna mana pe ea. Si astazi  aceasta Paine asteapta sa fie luata si mancata. Si astazi aceasta Paine poate fi mancata. Daca vrei sa ai viata si aici si dincolo de aici, trebuie sa te apropri de aceasta Paine, si sa o manaci. Trebuie sa te apropri de paharul binecuvantat si sa il bei. Noroadele acelea, asemeni parintilor lor din pustiu, au murit, Painea a ramas, mana a intrat in istorie, Painea lui Dumnezeu  inca da si astazi lumii viata. Si viata vesnica a fost aratata, este la indemana noastra. Aceasta Paine binecuvantata si astazi este franta si impartita, iar prin credinta din toate colturile lumii, toti mananca din ea. Si odata mancand din Painea vieti, viata noastra se ascunde  cu Hristos in Dumnezeu. Noi  ne schimbam domiciliul, suntem vazuti prin locurile ceresti in Hristos, fiindca prin Paine, devenim una atat aici unul cu celalalt, cat si in cer cu Hristos. Mancand din paine ne este schimbat si drumul, suntem vazuti  ca umbland cu Dumnezeu in carul Lui de biruinta, raspandind mireasma vieti. Cand tie cel mai greu drumul, sa sti ca Te poarta Dumnezeu, si sa nu zici ca nu vei reusi, pentru ca Isus a zis  ca nimic din ce I-a dat Tatal, El Isus nu va pierde, ci il va invia in ziua de apoi. In nadejdea invieri din ziua  de apoi, va trebui sa luam din Painea care s-a coborat din cer si sa mancam. E trist ca accesul la aceasta Paine ne-a fost limitat doar la o data pe luna, sau la o data la nu stiu cand. E trist ca umblam dupa painea care  e trecatoare mai mult decat dupa aceea care va ramane.

Ne-am flamazit destul, sau am fost flamanziti de alti, e timpul sa mancam. Mai este inca Painea, mai este inca  sangele lui Isus, mai este inca fagaduinta vieti vesnice, mai este inca Isus de partea noastra, inca ne mai iubeste Dumnezeu, inca mai este deschisa Usa mantuiri, inca se mai poate face pace cu Dumnezeu prin jertfa lui Isus. Painile s-au inmultit, ei au mancat din ele, si nu au ajuns mai buni, din contra s-au adancit si mai mult in necredinta, chiar si cei mai multi din ucenicii lui Isus, l-au parasit. Toti s-au lovit de Painea care S-a coborat din cer. Noi insa multumim Domnului pentru Painea Lui, pentru Isus, pentru mantuire, pentru inviere, pentru Rapirea Bisericii. Maranatha.

15.07.2016. Irlanda

Muresan Ciprian