ISUS ȘI RUGĂCIUNEA
Ținuta în rugăciune

Găsim în textele biblice următoarele versete: ”...S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat, și a început să Se roage...”(Luca 22: 41); ”Apoi a mers puțin mai înainte a căzut cu fața la pământ, și S-a rugat...”(Matei 26: 39); ”...Isus a ridicat ochii în sus, și a zis...”(Ioan 11: 41).

Domnul Isus nu S-a rugat niciodată așezat. Se ruga stând în picioare, ca la mormântul lui Lazăr, sau în genunchi, ori cu fața la pământ. Rugăciunea e prea sfântă ca să o luăm în ușor.

Ținuta ce o avem în rugăciune nu este lipsită de importanță. Fiul lui Dumnezeu în timp ce se ruga stând în picioare, îngenunchiat, sau cu fața la pământ, urma cea mai adâncă îndrumare a inimii Sale și se lăsa inspirat de cea mai puternică mărturie lăsată de străbunii poporului Său. La solemna dedicare a marelui Templu din Ierusalim, cu mâinile ridicate către cer, Solomon se ruga plin de credință, așteptând să primească toate binecuvântările pe care Dumnezeu le avea pentru el (1 Împărați 8).

De asemenea, ne atrage atenția faptul că Domnul Hristos în rugăciune ”...Și-a ridicat ochii în sus...” Nu ni se spune dacă i-a ținut închiși. Noi închidem ochii cu scopul de a ne despărți de cele ce ne înconjoară, să ne închidem într-o stare divină, prin credință. Îngenunchierea însă este cea mai naturală ținută în rugăciune. Solomon nu s-a rugat numai în picioare, ci a și îngenuncheat înaintea întregii adunări a lui Israel, pe locul ridicat în acest scop (2 Cronici 6: 13). Psalmii, în care găsim cea mai adevărată rugăciune, invocă: ”...veniți să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru !”

Un copil care îngenunchează lângă patul lui seara, ca să se roage, este o mare bucurie pentru Dumnezeu. O întreagă familie îngenuncheată în rugăciune este o pricină de laudă. O întreagă adunare de închinători îngenuncheați este cea mai glorioasă adunare.

Proșternarea cu fața la pământ exprimă cea mai adâncă devoțiune și predare sufletească. Adunarea lui Israel păcătuise grav și Domnul le-a spus lui Moise și lui Aron: ”Despărțiți-vă din mijlocul aceste adunări, și-i voi topi într-o clipă.” Ei au căzut cu fața la pământ și au răspuns: ”Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup ! Un singur om a păcătuit, și să Te mânii împotriva întregii adunări ?” (Numeri 16: 20- 22).

Dacă un om este destul de conștient de un păcat, și viziunea lui despre sfințenia lui Dumnezeu este clară, fiind și destul de convins de nevoia ajutorului divin, atunci omul acela va cădea cu fața la pământ, cu inima zdrobită și mâhnit se va ruga.

O singură dată Domnul nostru a căzut cu fața la pământ. Aceasta s-a petrecut în Ghetsimani. În împrejurarea aceea s-a depărtat de însoțitorii Săi, a căzut cu fața la pământ, sudoarea Lui s-a transformat în picături mari de sânge, iar cu un strigăt înfricoșător a spintecat atmosfera nopții.

Întreabă-te, cum este rugăciunea ta în comparație cu ruga lui Isus ?

Pastor Ioan Cocîrțeu