Durerea Mamei Țară...

   Niciodată, România nu a fost atât de batjocorită, jefuită, lipsită de apărare... S-au stins bărbații care vorbeau în șoaptă despre ea, cu sfială, cu mândrie.

   Unde sunt aceia? ! ... Care-și arătau mâinile muncite cerului, mâinile crăpate primăvara când purtau coarnele plugului la semănat și toamna, înroșite de strugurii în teasc și nucile culese, ca dovadă a mulțumirii...

   S-au dus bărbații care se bărbiereau într-un ciob de sticlă dar cu ochii erau pe copiii din casă, autoritari, pe vitele din grajd și ulucile din gard, ca un bun părinte, soț, gospodar...

   S-au dus bărbații care îngânau cântecele ostășești cu mâna la boneta spălăcită de soarele amiezilor în câmp.

   Unde-s aceia de care se temeau privirile dușmănoase îndreptate spre granițele țării? Unde-s gospodăriile pline cu copii și cântec de mame?

   Unde-s cei ce se întorceau cu carele pline de roade toamna, cei care struneau boii în jug și își îndrumau copiii spre viitor?

   Unde sunt acei bărbați puternici care-și frământau în mâini pălăriile, cărora le curgeau lacrimi pe obraji în rugăciuni?

... UNDE SUNT PUTEREA ȚĂRII... ROMÂNIA? !

   Alexandrina Tulics, 10 august 2016