Sămânţa Bună
Vineri, 12 August 2016
… Nu este el … un tăciune scos din foc?
Zaharia 3.2

Un tăciune
În 9 februarie 1709 la casa Wesley din Anglia a izbucnit un puternic incendiu. Părinții îi scoaseră în grabă pe copii afară. Dar unul din ei lipsea. Încercând să se întoarcă după cel ce lipsea, tatăl văzu că scările ardeau și nu i-ar mai fi suportat greutatea. În agonia creată de acel incendiu, tatăl nu a mai avut altceva de făcut decât să-l încredințeze în mâinile protectoare ale lui Dumnezeu. Deodată, unul dintre bărbații aflați în fața casei privi în sus și-l văzu pe micul John apărând în fereastra de la etaj. Ceru disperat o scară. Dar timpul presa asupra situației. Atunci un bărbat voinic se sprijini de pereții casei, iar alții îl ajutară pe un om mai ușor să se cațere pe umerii acestuia. Omul de deasupra își întinse brațele și îl apucă pe băiat și astfel a fost salvat.

Această întâmplare și-a pus amprenta de neuitat asupra lui John Wesley. El a luat-o ca o dovadă că Dumnezeu avusese un scop anume pentru a-l salva. Incidentul acesta a devenit pentru el o imagine a lumii și a rolului său în ea. Casa arzândă reprezenta lumea care piere în păcate. John Wesley a devenit un harnic slujitor al Mântuitorului său și a lucrat, ca mulți să-L găsească pe Cel ce scapă pe oameni din focul iadului. Înainte de a muri, Wesley a pus să i se scrie pe piatra mormântului: „Aici zace trupul lui John Wesley, un tăciune scos din foc“.