Nu aș fi crezut pentru nimic în lume că Veta mea se va arunca așa cu capul în jos în lumea virtuală! Cum să cred așa ceva când Vetei nu-i plăceau nici telefoanele mobile? Eu i-am cumpărat unul ca să poată comunica... ba ai o pană de cauciuc la mașină, ba ai alte necazuri pe unde umbli...

   Veta conduce și ea acum mașinuța noastră veche, dar bună. Mai iese la cumpărături, mai duce copiii la școală, mai vizitează câte o prietenă. Avea nevoie de un telefon pentru cazuri de urgență ca să mai pot și eu vorbi cu ea în pauza de prânz.

   Necazul e că nu prea reușesc să vorbesc cu ea. Dacă are cumva telefonul cu ea, ori e închis, ori are bateria descărcată, ori îl pune pe mut să nu fie deranjată...

   De aceea zic căci nu aș fi crezut niciodată că Vetei o să-i placă aparatele electrice. Minunea minunilor s-a petrecut când Veta a primit cadou o tabletă de ziua ei de la o verișoară din America. Neluțu era tare bucuros crezând că va pune el cotul pe ea dar Veta i-a permis lui Neluțu doar să o învețe cum să folosească această tabletă. Acum Veta corespondează prin e-mailuri cu vara ei și culmea culmilor, Veta și-a făcut cont pe facebook! Zice că ea dă laicuri și primește de la frenții ei și ea laicuri, lăudându-se că deja are zeci de frenți... Neluțu m-a asigurat că frenții ei sunt de fapt surori de la noi din biserică și alți frați de aiurea pe care ea i-a acceptat ca prieteni. M-a speriat când m-a întrebat dacă-i dau voie să-și facă prieteni virtuali... Dar acum, asta e...

   La început, am crezut și eu ca tot omul că tableta e o jucărie mai modernă pentru oamenii mare care nu au de lucru. Am avut și eu în copilărie o tăbliță pe care scriam cu un griflu primele litere din alfabet. Mă gîndeam că și leptopul are cam același rol... Numai că lucrurile nu stau chiar așa. Veta ia tableta cu ea peste tot, și doarme cu ea sub pernă, la cap. Idol, nu alta!...

   Când vin acasă de la lucru, o găsesc cu capul în tabeltă. Mai răspunde așa, cu cîte un mârâit la întrebările mele despre ziua ce a trecut, despre copii și despre școală. E clar că nu prea știe altceva decât ce spune tableta... E mai informată cu ceea  ce face verișoară-sa din America decât cu temele copiilor.

   M-am îngrijorat la început dar așa ca tot omul am început să mă obișnuiesc cu starea asta. Îmi mai spune și mie din când în când ce mai spune tableta ba chiar îmi arată poze sau îmi pune filmulețe pe care zice că-s postate de frenții ei. M-am acomodat cu starea aceasta și am început să-mi fac singur mâncare când vin de la serviciu ba chiar hrănesc și copiii. Fetele mă ajută și glumim împreună pe seama mamei care e tot timpul cu capul în tabletă. Parcă-i pasă? Nici nu aude!

   Ieri mi-a arătat că are și GPS și poate merge la mătușa chiar cu ochii închiși. O cucoană din tabeltă îți spune pe unde să o iei. Duminică chiar mi-a pus-o pe această cucoană să-mi dirijeze drumul până la biserică. Asta îmi lipsea mie acum... două cucoane care să-mi spună cum să conduc! Nu era Veta destul?

   Mă tot întreb unde vom ajunge cu familia noastră... Când vin copiii de la școală stau cu capul în telefoanele lor. Nici nu mai vorbesc unul cu altul... Dacă-mi întreb fata ce face pe telefon ea îmi răspunde că textuiește sau că verifică emailurile. Aproape că nu mai am cu cine vorbi în casa asta... copiii cu telefoanele, Veta cu tableta...

   Numai eu vorbesc de unul singur și acum m-am apucat din nou să scriu în jurnalul meu.

   Cât o să mai dureze prostia asta? La început am crezut că se va termina în câteva zile dar treaba e foarte serioasă. Boala e mult mai gravă.

   Azi am aflat că tableta Vetei a dus-o la alți idoli mai greu de învins!

   Unul este Facebookul.