Experimentarea altarului
Să analizăm diferența dintre duh și suflet: Cunoașteți despre cort, la fel ca și templul că are trei părți: curtea de afară, locul sfânt și Sfânta Sfintelor. Știm de asemeni că Noul Testament declară în mod clar că suntem templul lui Dumnezeu, prin urmare, cortul sau templul nu e doar simbolul lui Cristos ci și al creștinilor. Știți de asemeni că omul are trei părți: trup, suflet și duh, acestea trei corespunzând celor trei părți ale cortului. Trupul corespunde curții de afară, sufletul corespunde locului sfânt, duhul corespunde Sfintei Sfintelor. În simbolul cortului, prezența lui Dumnezeu sau gloria Shekina a lui Dumnezeu precum și chivotul, care era un simbol al lui Cristos, se aflau în Sfânta Sfintelor. Cristos din duhul nostru este aplicarea sau împlinirea noutestamentală a acestui simbol. Azi, El este în cea mai lăuntrică parte a ființei noastre care acum e Sfânta Sfintelor. Cartea Evrei tratează acest lucru. Deci, pentru a-L experimenta pe Cristosul cel viu ce locuiește în duhul nostru, trebuie să discernem duhul de suflet. Evangheliile ne îndeamnă să nu ne negăm sufletul și să renunțăm la el iar Epistolele ne încurajează să umblăm după duh și să trăim în duhul omenesc. Duhul e locul în care locuiește Domnul Isus ca Duh divin, deci noi, ne discernem duhul omenesc de suflet negându-ne sufletul și urmând pe Domnul în duhul nostru.
Odată, o soră a venit la mine spunând:
Dacă nu suntem în Sfânta Sfintelor, înseamnă că suntem încă în trup sau în suflet. Deci, cum ne putem noi exersa duhul?
Da, pare ceva logic! Noi nu putem însă răspunde la această întrebare prin vreun proces mintal, dar, dacă încă mai trăim în suflet sau în trup, nu înseamnă că suntem și izolați de duh. (Când ne folosim mâinile, sau picioarele, nu înseamnă că ele sunt separate de trup!). Suntem o ființă întreagă formată din trup, suflet și duh și nu putem tăia această ființă în trei. Am răspuns surorii că atunci când ea s-a pocăit și a crezut în Domnul Isus, pocăința ei a fost o exersare a duhului. Pentru a experimenta o pocăință reală e nevoie de un duh pocăit. Dacă pocăința e numai în mentalitatea noastră, ea nu e una reală, profundă. Ea trebuie să aibă loc în adâncul duhului nostru. Atunci când L-am primit pe Domnul Isus noi ne-am exersat duhul chiar dacă nu am avut nici o cunoaștere conștientă a termenului duh.
Fiecare stadiu al experienței noastre cu Domnul se desfășoară în duhul nostru. Atunci când L-am primit pe Domnul ca Mântuitor am venit la cruce unde am fost răscumpărați. În cort ca și simbol, crucea era simbolizată de altar care era localizat în curtea de afară. Noi ne-am pocăit și L-am primit pe Isus la cruce. Chiar în clipa în care am fost mântuiți noi ne-am exersat duhul și astfel, L-am atins pe Dumnezeu, L-am simțit pe Dumnezeu, am avut un contact viu cu Dumnezeu. Poate că după aceea, unii din noi nu am trăit prin duh și poate nu am trăit nici măcar prin suflet ci am trăit prin căile lumii.
Care sunt căile lumii?
Voi explica aceasta printr-o mărturie despre un frate care atunci când s-a pocăit lucra ca și judecător la un tribunal. El a venit într-o zi la o întâlnire de evanghelizare acolo unde eu urma ca să predic. La final, acest om necredincios, a venit la mine și m-a întrebat: 'Domnule Lee, spune-mi te rog, Dumnezeu e bărbat sau e femeie?' Atunci eu i-am vorbit puțin despre Dumnezeu și despre Cristos. Și el mi-a răspuns că a fost impresionat de predica mea dar nu știe cum să facă să creadă. I-am explicat că pur și simplu va trebui să se deschidă pentru a primi pe Isus căci El este DUH și El e pretutindeni, de aceea i-am spus să meargă acasă, să închidă ușa și să îngenuncheze pentru a se ruga, să-și mărturisească păcatele și astfel să se deschidă Mântuitorului spunându-I căci crede că El a murit în locul lui și că-L acceptă ca Mântuitor și ca Domn.
El a promis că va face întocmai. În seara aceea, în timp ce toată familia lui era acasă (care nu știa nimic despre ce se întâmplase), a mers în camera lui încuind ușa după ce a spus soției lui că are ceva special de făcut. Acolo, a îngenuncheat și a început să se roage. Cei ai casei l-au spionat privind pe geam și au început să râdă. După ce s-a rugat, el a crezut că i se va întâmpla imediat ceva dar nu a fost așa.
Dimineața însă, mergând spre tribunal s-a oprit brusc simțind că ceva s-a întâmplat. A simțit cum întregul univers s-a schimbat, cerul și pământul erau dintr-o dată așa de minunate! Chiar și animalele pe care altădată le disprețuia erau dintr-o dată așa de plăcute pentru el. Devenise foarte bucuros și se întreba ce se întâmplă. A început să râdă și s-a întors acasă tot râzând încât soția l-a întrebat dacă a primit bani mulți sau ce i s-a întâmplat. El i-a răspuns căci nu știe de unde vine acea bucurie dar pur și simplu se simte vesel și pentru el întreg universul pare schimbat. A doua zi s-a întâlnit cu un frate căruia i-a povestit toate aceste lucruri iar fratele l-a ajutat să înțeleagă căci el fusese mântuit. Dar, după aceea, el a continuat să trăiască într-un mod lumesc deci el se afla încă în curtea de afară, sub soare, unde toate simțurile lui erau la fel ca înainte.
După câteva zile a venit din nou la biserică și m-a întrebat: O, domnule Lee sunteți un vorbitor așa de bun ce școală ați absolvit?...
Remarcile lui trădau deci modul lumesc în care el aborda lucrurile. Apoi el mi-a zis: Cum ați reușit să aduceți aici la biserică așa de multă lume? Ce mijloace ați folosit? Ați utilizat reclame, ați făcut propagandă ca și partidele politice?
Întrebările lui erau desigur lumești. Apoi a continuat: Spuneți-mi vă rog, cum pot deveni creștin, membru al bisericii, trebuie să completez un formular sau să semnez ceva?
Desigur căci l-am ajutat să înțeleagă totul în mod corect dar el mai departe, a continuat: Dacă devin membru, care trebuie să fie partea mea de contribuție anuală și ce pot face cu familia mea, ea va fi oare controlată de biserica dumneavoastră, veți începe să impuneți reguli familiei mele necredincioase?
Ce fel de întrebări erau acestea? Ce era aceasta? Era desigur, calea lumii! Acest om fusese mântuit dar gândirea sa dovedea că se afla încă în curtea de afară adică se afla în Egipt.
El experimentase Paștele dar nu traversase încă Marea Roșie! Se afla încă în LUMEA FIZICĂ!
Personajul din text lasă să se înțeleagă că lăsat la suprafață sămqnța minunată a dragostei,bucuriei semănate de Domnul în inima lui.
Bună alegere a textului, fii b inecuvântată dragă soră Flori Ficard!