Experimentarea perdelei a doua

   Atunci când am intrat în curtea de afară prin mântuire, păcatele noastre au fost tratate. Atunci când am intrat în locul sfânt, lumea a fost dată la moarte. Dar, dacă nu am intrat în Sfânta Sfintelor sinele încă a rămas. Zi de zi noi Îl putem savura pe Cristos ca mană minunată, ca lumină cerească și ca parfum plăcut al învierii dar toate acestea sunt încă superficiale căci toate lucrurile din locul sfânt sunt expuse în mod public. Pâinea pentru punerea înainte nu este mana ASCUNSĂ, lumina nu este legea ASCUNSĂ, tămâia nu e toiagul ASCUNS al învierii. Atunci când venim la întâlnire toți pot vedea că noi prezentăm mana, strălucim ca lumina și răspândim mireasma plăcută a tămâii arse. Dacă așa este, atunci nu ar trebui să credem că suntem așa de profunzi. De multe ori când venim la întâlnire astfel, unii vor spune: O, ce frate agreabil! Ce soră plăcută! De fiecare dată când ei își deschid gura au simțit mireasma plăcută a lui Cristos.

   Dar toate acestea nu sunt mana ascunsă, legea ascunsă și toiagul ascuns, înmugurit. Totuși, aceste experiențe bune ale locului sfânt nu trebuiesc respinse. Trebuie să le respectăm. Slavă Domnului căci mulți Îl savurează pe Cristos ca mană zilnică!

   Totuși, noi trebuie să înțelegem că nu acesta este țelul. Nu sunt țara Canaanului! Aceasta este doar pustia unde se află Stânca vie din care curge apa vie și unde Cristos ne alimentează cu mana zilnică. Dacă ne împărtășim cu mana cerească și din apa vie care curge din Stâncă, nu înseamnă că ne aflăm în țelul lui Dumnezeu. Toatea acestea dovedesc că noi nu mai suntem în Egipt adică în lume. Ne aflăm în locul sfânt dar nu în Sfânta Sfintelor. E un loc sfânt dar nu este cel mai sfânt. Trebuie să ne grăbim să-l savurăm pe cel mai bun! Nu e suficient doar să fim în afara Egiptului - aceasta fiind totuși ceva negativ, existând altceva pozitiv. Noi trebuie să intrăm în țara cea bună care  e simbolul Cristosului atotinclusiv din duhul nostru. Nici Mielul Pascal din Egipt, nici mana zilnică din pustie nu se pot compara cu țara cea bună a Canaanului. Această țară nu include doar un singur aspect sau o singură parte din Cristos, ci pe Cristosul atotinclusiv.

   Din nou trebuie să arătăm  că atunci când am fost mântuiți noi ne-am exersat duhul în mod inconștient. Nu este nici o îndoială asupra acestui lucru. Acum, în locul sfânt noi citim zi de zi Scriptura, Îl contactăm pe Cristos, și experimentăm strălucirea luminii. Toate acestea trebuie să fie experimentate tot prin exersarea duhului, chiar dacă poate suntem persoane mai mult în suflet decât în duh. Într-o zi, noi vom vedea că sinele nostru trebuie tratat și zdrobit. Atunci când vom vedea că deja am fost răstigniți, vom aplica crucea la noi înșine iar când prin experiență vom vedea că sinele a fost îngropat, noi ca persoane vom fi transferați în duh. Deci, nu numai că ne vom exersa duhul pentru a-L contacta pe Cristos ci, întreaga noastră ființă va fi în duh.

   Așadar, există trei lucruri strategice pe la care trebuie să trecem: altarul, prima perdea și a doua perdea.

   La altar, păcatele noastre sunt tratate. La prima perdea lumea e tratată. La a doua perdea, noi înșine, viața sufletească, omul natural, omul exterior, carnea, sinele. APOI, DEVENIM PERSOANE ÎN DUH!

   Aceasta este ceva dincolo de simpla exersare a duhului pentru a experimenta ceva din Domnul.