Mă numesc Adelin, am patruzeci şi opt de ani, sunt căsătorit, am copii şi am fost ademenit de păcatul homosexualităţii, dar am plătit foarte scump acest păcat teribil în viaţa mea. În prezent mă bucur de biruinţa pe care mi-o dă Dumnezeu asupra păcatului şi experimentez bucuria trăirii cu El în viaţa mea.

M-am născut într-o familie creştină evanghelică. Am fost ultimul băiat într-o casă cu cinci copii, două surori şi doi fraţi mai mari decât mine. Am avut părinţi grijulii, care ne-au asigurat un trai fericit, am fost învăţaţi de mici să ascultăm de Dumnezeu, am ştiut întotdeauna la ce se aşteaptă părinţii de la noi şi cum putem fi plăcuţi în ochii lui Dumnezeu.

Pe când aveam opt ani, un bărbat matur de vârsta tatălui meu s-a găsit aşa, din senin, să-mi facă cunoştinţă cu înzestrarea lui sexuală, să mă îmbrăţişeze şi să mimeze cu mine actul sexual. Omul era considerat credincios, onest şi predica Evanghelia când venea în biserica noastră. Am fost foarte nedumerit în momentul acela, nu a fost nimic interesant sau plăcut pentru mine, dar nu am avut o reacţie de respingere. Mai târziu, scena s-a repetat de câteva ori. Am început să simt aşa, un mister în asta, am devenit foarte curios, m-a întrebat dacă şi bunicul meu se joacă aşa cu mine, i-am spus că nu… şi ajunsesem să zic în sinea mea: „Ce bunic rău am! ”

Atunci am început să simt o anumită vinovaţie şi am vrut să le spun fraţilor mei, dar pentru că erau cu mult mai mari decât mine, nu am putut să le zic nimic, şi nici tatălui meu nu i-am zis. Mă gândeam că dacă e ceva foarte rău în asta nu sunt eu vinovat, ci omul acela, pentru că el ştie mai bine ce face. Începusem să găsesc plăcere în asta şi nu mai eram aşa inocent cum îmi sugera Diavolul, că sunt copil şi trebuie să învăţ lucrurile acestea de la cei care au experienţă.

Nu ştiu ce s-a întâmplat cu omul acela, nu l-am mai văzut, dar a început să-mi lipsească. Mă gândeam la un alt bărbat matur ca el, cu care aş fi putut fi prieten, pe care să-l pot explora. Am visat ani de-a rândul la un vecin care nu avea copii, cu care jucam fotbal şi care era foarte prietenos. Deşi nu eram deloc timid, nu am avut curajul să întreprind vreodată ceva, pentru că îmi era frică să nu afle tatăl meu. Pentru băieţii de vârsta mea nu aveam nicio atracţie, la acea vreme voiam să am parte de prietenia unui om matur cu care să pot discuta orice şi probabil pe care să-l pot folosi şi ca pe o jucărie când vroiam eu.

Anii au trecut, am uitat de acele lucruri, am fost un copil şi un tânăr normal, m-am instruit pentru muncă şi viaţă, aşa cum se făcea atunci. Ca tânăr în biserică, m-am hotărât pentru Dumnezeu, m-am botezat, eram în largul meu, mă simţeam bine în biserică, am fost activ la tineret şi la cor. Mai târziu m-am împrietenit cu o tânără minunată din biserica mea, cu care m-am şi căsătorit, au venit copiii şi am fost binecuvântat de Dumnezeu pe toate planurile.

În mintea mea am păstrat acolo, într-un colţişor acele amintiri la care mai apelam din când în când. Mă gândeam uneori ce drăguţ a fost acel om cu mine, că a vrut să mă facă să simt altfel de fericire, altădată eram furios şi ziceam ce bine ar fi fost să nu-l fi cunoscut. Duhul lui Dumnezeu mă cerceta, ştiam că acele lucruri nu trebuiau să se întâmple şi mă simţeam vinovat pentru că am început să cred că nu e un lucru chiar aşa de condamnat la cei care fac asta, atât timp cât nu deranjează cu nimic pe cei care cred altfel. Ştiam că este păcat şi că mă poate despărţi de Dumnezeu, dar am zis că nu păcătuiesc cu trupul şi pot avea şi eu nişte fantezii doar în mintea mea.

Când am început să am acces la informaţii pe internet, am zis că acum văd eu cum stau lucrurile în domeniul acesta şi o să ştiu cum să mă raportez la asta. Ştiam că părerea celor din biserică e la fel ca cea a Bibliei şi nu mai aveam nevoie de alte asigurări care nu erau pe placul meu. Am intrat pe forumuri, am întrebat pe oameni de ce au ales să facă asta, dacă sunt împliniţi şi fericiţi… şi încet, încet „am găsit de buni pe cei ce fac aceste lucruri” (Romania 1: 32). Am început să zic că sunt bisexual şi că am nevoie să-mi împlinesc această latură.

Apoi a urmat cea mai tristă perioadă a vieţii mele, am început să „mă cultiv” pe site-uri pornografice, să am tendinţe homosexuale, îmi lipsea curajul să mă arunc în lumea homosexuală, dar cu mintea eram deja acolo. După ce am vorbit aproape un an de zile prin e-mail cu un bărbat, până la urmă ne-am întâlnit, dar a fost o dezămagire totală pentru mine. Chiar dacă a fost o fericire de moment, ce a urmat după m-a făcut să zic că nu merita.

Am devenit nesigur pe mine, lăsam toate lucrurile să meargă de la sine şi mergeau prost, nu mai eram în stare să iau decizii la serviciu. Parcă nu mai puteam să mă uit în ochii oamenilor, să zâmbesc, persoane cu care până atunci mă tutuiam au început să vorbească cu mine cu dumneavoastră. Fără să vreau, am creat în jurul meu bariere de netrecut pentru toate cunoştinţele mele. Nu mai zic de remuşcări, îmi vedeam viitorul fără Dumnezeu şi era groaznic.

Curând m-am obişnuit cu noul meu statut. Ştiam că este rău, dar numai acolo îmi stăteau gândurile. Dacă la început Diavolul îmi spunea că am dreptul să experimentez şi eu ceva să văd cum e şi, dacă nu-i bine, pot să-I cer lui Dumnezeu să mă ierte, acum îmi spunea că, la ce-am făcut eu, nu mai pot să-I pretind lui Dumnezeu iertarea.

Nu a mai trecut mult timp şi am început să zic că nu am fost foarte compatibil cu bărbatul cu care m-am întâlnit şi că trebuie să caut pe altcineva. M-am întâlnit cu încă unul şi nu a fost nici pe departe fericirea la care visam.

Am trăit în starea aceasta, am continuat să frecventez biserica şi am cărat în spinare povara pe care Cel Rău mi-a pus-o şi cu care am fost de acord. În acea perioadă am fost un om trist şi nefericit. Din seara când am stabilit prima întâlnire cu un bărbat, am simţit că am căzut într-un hău, că Dumnezeu nu mai era cu mine, că I-am întors spatele.

Dar Dumnezeu S-a îndurat de familia mea şi soţia mea s‑a îngrijit de lucrurile spirituale pentru copiii mei. Eu eram tot timpul amărât, descurajat şi ofuscat, dar îi ziceam soţiei că e din cauza serviciului.

Am fost cercetat de Dumnezeu tot timpul, El a avut răbdare cu mine şi nu a îngăduit să rămân în starea aceea nenorocită. Într-o seară am auzit la un program de evanghelizare într-o biserică strofa unui cântec: „Nu schimba iubirea sfântă pe-un fior/Nu-ţi închide veşnicia pentr-un dor/Nu schimba zâmbetul mamei în al lacrimei suspin/Nu trăda onoarea Mielului Divin! ”

Atunci am zis: „Doamne, acesta sunt eu, m-am îndepărtat de lucrurile care au adus bucurie, împlinire şi fericire în viaţa mea, am ajuns să mă hrănesc cu mizeriile din lumea asta, să fiu necredincios soţiei mele, să-mi orientez singur viaţa spre iad, să-L trădez pe Cel care Şi-a dat viaţa pentru mine! ” Am plâns, m-am rugat Domnului şi am cerut iertare şi izbăvire din acest păcat.

Am mărturisit soţiei mele starea în care mă găseam şi că m-am hotărât să pun capăt comportamentului meu, am rugat-o să mă ierte. Ce a urmat nu a fost deloc uşor pentru ea, aşa cum mă aşteptam eu. Ştiam că are o inimă mare şi iertătoare şi credeam că o să se bucure că m-am schimbat, pentru că îi spusesem cu mult timp înainte că mă confrunt cu mici probleme, dar nu a ştiut niciodată adevărul. A fost furioasă, dezamăgită, a plâns foarte mult. Atunci am realizat cât de mult am rănit-o şi că problema mea a fost foarte gravă. După o săptămână mi-a spus că m-a iertat şi am avut un nou început, bazat pe încredere şi dăruire în relaţia noastră. Dumnezeu mi-a dăruit din nou dragoste şi dorinţă sexuală pentru soţia mea. Povestea cu bisexualitatea e doar o poveste, acum nu mai pot să-i cred pe cei care o răspândesc.

În acea perioadă mi-am adus aminte că atunci când căutam pe site-uri cu anunţuri homosexuale am văzut de câteva ori reclamă la Contra Curentului. Bănuiam la ce se referă, dar nu am intrat, ca să nu aud altceva decât ce-mi plăcea mie atunci. Eram arogant, credeam că eu ştiu cel mai bine ce se întâmplă cu mine şi credeam că suntem acuzaţi pe-acolo, fără să ni se dea vreo şansă. Dacă aş fi citit atunci mărturia cuiva care a trecut prin asta, poate mi-aş fi dat seama unde se ajunge, fără să mai experimentez eu încă o dată.

Am citit şi citesc cu durere astfel de mărturii. Mă regăsesc în fiecare dintre ele şi mă rog la Dumnezeu să-i ajute pe toţi aceia care au astfel de probleme. Vreau să le mulţumesc aici celor de la site-ul Contra Curentului, care se implică în aceste probleme, pentru că vor să ne asculte, le pasă de noi. Cred că Dumnezeu mai are de oferit multe lucruri prin ei, prin materialele pe care le publică. Eu am primit multe clarificări şi încurajări pentru a fi biruitor cu acest păcat.

N-aş putea spune că în prezent nu mă mai confrunt cu ispita aceasta, dar mi-am încredinţat viaţa în mâna lui Dumnezeu şi mă împotrivesc prin puterea pe care El mi-o dă. Acum ştiu că pot fi ispitit, dar păcatul intervine atunci când dau curs ispitelor. Am bătut mult pasul pe loc, fiind amăgit de Satan, care îmi trecea ceva prin minte şi pe urmă îmi spunea că nu pot să mai aparţin lui Dumnezeu dacă am astfel de gânduri. E adevărat că nu trebuie să-mi las mintea să cugete lucruri nelegiuite, dar dacă sunt ademenit printr-o privire pe stradă, pot să întorc capul în cealaltă parte şi să-L rog pe Dumnezeu să mă ajute.

Lucrurile rele care au apărut în viaţa mea au avut un început. Eram leneş în citirea Cuvântului şi la rugăciune, până am ajuns să fiu complet formal, eram foarte prins cu serviciul şi cu standardele lumii moderne. Cu toate acestea, Dumnezeu nu m-a pedepsit, afectându-mi sănătatea sau prin altă suferinţă, ca să mă trezească, ci am fost zdrobit în sufletul meu, când am văzut cât de mizerabil pot să ajung din cauza păcatului, îndepărtându-mă de Dumnezeu şi devenind un străin pentru cei din jurul meu.

Acum am reînvăţat că dorinţele soţiei mele ţin de ocrotirea şi afecţiunea mea, iar copiii au nevoie de toată atenţia, grija şi exemplul bun pe care trebuie să le dau. Nu-mi mai permit să stau la taifas cu oameni care m-ar putea atrage în păcat şi mă pregătesc în rugăciune şi în citirea Cuvântului, ca să pot înfrunta „săgeţile arzătoare ale Celui Rău”. (Efeseni 6: 16)

Dacă aveţi atracţii homosexuale şi nu aveţi putere să scăpaţi de ele, trebuie să ştiţi că „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea. ” (Filipeni 2: 13)

Nu-l lăsaţi pe Diavolul să se folosească de capacităţile voastre, de inteligenţa voastră, pentru că el vrea să vă distrugă, dar Dumnezeu are planuri bune pentru voi: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. ” (Ieremia 29: 11)

Rugaţi-L pe Dumnezeu să intervină în viaţa voastră, punându-vă toată încrederea în El: „Nu te teme, căci Eu sunt cu Tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta mea biruitoare. ” (Isaia 41: 10)

În Dumnezeu găsiţi adevărata dragoste, împlinire şi fericire. Să nu vă fie frică să lăsaţi în urma voastră „prietenia cu lumea”, care „este vrăjmăşie cu Dumnezeu” (Iacov 4: 4), iar aici este vorba de păcatele pe care le face lumea.

„Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. ” (1 Ioan 2: 16-17)

Mă rog ca Dumnezeu să ne ajute pe toţi să cerem de la El iertarea pentru orice păcat şi să trăim în curăţie şi ascultare faţă de El. Doamne, ajută-ne!

Copyright © 2016 ContraCurentului. com