Citind despre  animale uneori ești fascinat, uluit, nu poți decât să-L lauzi pe Domnul...și să te smerești.

De pildă, toți știm despre păsărele că formează cupluri stabile, îndrăgostite, pentru toată viața...Dar, poate mai puțini au auzit despre fidelitatea țapului sălbatic: când își pierde căprioara, singura iubire, rămâne un văduv neconsolat și singur până la moarte.

Am văzut cândva un film documentar despre un câine lup..însurat cu o lupoaică. Se purta mai atent și mai drăguț decât mulți soți: când partenera lui sălbatică a orbit (rănită de o felină ce-i omorâse puii), câinele vâna și-i aducea prada, o călăuzea mereu și o lingea tandru, ca s-o consoleze. Câți bărbați sunt capabili de atâta gingășie față de soțiile lor infirme?

Tot în cuplurile stabile de lupi s-au putut petrece adopțiile rare și autentice de bebeluși... lupoaica, având ea însăși pui sugari, îl alăpta și pe puiul de om, nu-l sfâșia. Și unii copii au crescut cu haita de lupi ca Mowgli din „Cărțile junglei”...

A mai existat acel caz patetic și autentic, mediatizat în urmă cu circa 15 ani, în România: nou-născutul, aruncat de mama fără inimă și fără minte pe movila de gunoi, luat și alăptat de o cățea cu pui; găsit apoi și dus la spital, nu i s-au detectat decât câteva zgârieturi în urma.....îngrijirilor cățelei. Ea-l dusese în gură la cotețul ei, dar îl hrănise, îl încălzise, îl linsese, așa încât nou-născutul nu era deshidratat, nici înghețat. Comentariul ce-a urmat sublinia, firește, că afectuoasa canină era o mamă mai bună decât cea naturală...femeia rătăcită.

Dar și animalele din staulul unde s-a născut Mântuitorul, au fost cu siguranță mai primitoare decât localnicii din Bethleem și mai miloase ca Irod: poezia (bazată pe tradiție) ne spune că boul sufla blând, să-L încălzească ăe Isus.

M-au impresionat, ieri, niște filmulețe cu prietenii hazlii și duioase între animale de specii diferite: o căprioară ce vizita des și o lingea pe o pisicuță, iar alta era tandră cu un iepuraș, asemeni lui Bambi cu Tambur.....din desenele animate....vă amintiți, de demult.

Un urangutan orfan era consolat și păstrat în viață de prietenia unui câine bătrân...pentru că și animalele pot avea depresie, după pierderea familiei. Avea curajul să și înoate împreună cu bunul său amic canin, deși, înainte, n-ar fi intrat în apă.

Un hipopotam de un an (și de 300 de kg), rămas singur, își găsise o mămică adoptivă: o broască țestoasă centenară. Dormeau împreună, se alintau reciproc, iar hipopotamul o și proteja, gelos, pe...mămica lui.

Cel mai înduioșător mi s-a părut cimpanzeul-femelă, cu un rar instinct matern: „crescuse” un pui de leu, iar recent, adoptase doi pui de tigri albi, orfani. Îi sorbea din ochi ca o mamă, se juca cu ei și, cu ajutorul îngrijitoarei, chiar le ținea biberonul. Desigur, toate aceste cazuri s-au întâmplat la animale din grădinile zoologice sau din rezervațiile naturale, ce au putut fi filmate...

Dar, vă imaginați Edenul originar, cu animale prietenoase, unele chiar vorbitoare, odată ce Eva nu s-a mirat că șarpele-i punea întrebări? Dar arca lui Noe, cât de interesant trebuie să fi fost acolo...!

Știți că și după regenerarea Terrei, în timpul stăpânirii depline a Domnului Nostru Isus Cristos, vor fi iar relații ideale între animale și respectiv, între necuvântătoare și om? Nu se vor mai mânca între ele, nici oamenii nu le vor mai vâna cu cruzime, căci toți vor fi vegetarieni. Și dacă animalele de specii diverse pot fi prietene bune între ele, de acum, oare nu pot fi și creștinii de concepții diferite? Putem toți să vorbim o limbă comună, cea a dragostei. Rasa sau starea economică nu contează, așa-i?

Isaia 65:25

 "Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt”, zice Domnul.

Aveam impresia că sunt pe cale să se împlinească versetele din Isaia:11: 7,8 încă de acum, (în cazul cimpanzeului):

• „vaca şi ursoaica vor paşte la un loc şi puii lor se vor culca împreună.”  Dar, de  fapt, urmarea versetelor nu se poate împlini decât în împărăția de o mie de ani:
• pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basiliscului. Leul va mânca paie ca boul.
• Isaia 11:9 "Nu se va face niciun rău şi nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt, căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr. "
• Amin! Vino, Doamne Isuse!