Domnul Isus a zis: „Duhul Domnului este peste mine” (Luca 4: 18)

Pot eu și tu să spui în mod asemănător? Poate că da, dar pe ce bază?

De regulă se promovează învățătura că vorbirea în alte limbi este dovada clară că o persoană a primit și are Duhul Sfânt. Păstori și învățători sunt angrenați într-o competiție de a promova această  „gândire”, iar ascultătorul de rand se grăbește „să-și rezolve problema” fără să mai cerceteze prea mult. Curentul acesta precum că vorbirea în alte limbi ar fi dovada și semnul primirii Duhului Sfânt, s-a perpetuat rapid din generație în generație. Însă:

Prima dovadă că Duhul Sfânt există în viața unui credincios este:   o viață noua (Romani 6: 4).

Această schimbare nu este destoinicia sau vrednicia unui om ci este lucrarea Duhului Sfânt.

În Tit cap. 3 cu vers. 5 citim: „El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci prin îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou, ci prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt. Ce înseamnă această înnoire? Efeseni cap. 4 vers. 22: Dezbrăcarea de omul cel vechi și îmbrăcarea cu omul cel nou. În aceste condiții, omul cel nou „este după chipul lui Dumnezeu cu o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul (vers. 24)”.

Cine este în Hristos este o făptură nouă, cele vechi s-au dus, toate lucrurile s-au făcut noi (2 Corinteni 5: 17).

Este exact ceea ce i-a spus Domnul Isus lui Nicodim: trebuie să te naști din nou din apă și din Duh (Ioan 3: 7). Apa este cuvântul lui Dumnezeu (Iacov 1: 18, 1 Petru 1: 23). Duhul Sfânt însuflețește Cuvântul, El devenind viu și lucrător despărțind firescul de ce este duhovnicesc. Este demn de reținut că această înnoire a Duhului Sfânt, nu este ceva spontan, ci este un proces în desfășurare de „trecere de la moarte la viață”. Un proces care se derulează în timp.

2 Corinteni 4: 16 „Chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru din lăuntru se înnoiește din zi în zi-treptat.

Concluzie: Un păgân nu poate deveni un sfânt într-o singură zi.

A două dovadă a primirii și existenței Duhului Sfânt în viața unui credincios sunt roadele.

„. . . orice pom se cunoaște după roada lui. (Luca 6/44a)

Duhul Sfânt nu vine niciodată singur în viața unei persoane, ci el vine însoțit de Cuvânt, numită și sabia Duhului (Efeseni 6: 17b). Cuvântul acceptat și aplicat își are rodul Lui. Isaia 55: 11, „Tot așa și Cuvântul Meu nu se va întoarce la Mine fără rod”. Care este rodul Cuvântului? (Romani 6: 22) „Dar acum odată ce ați fost izbăviți de păcat, aveți ca rod sfințirea”-„Sfințește-i prin  Cuvântul Tău (Ioan 17: 17).

Ce este sfințirea?

Sfințirea nu este o stare, ci este un proces în care creștinul se străduiește ca prin pocăință să aibă o viață curată după voia lui Dumnezeu. Ioan 15: 3 „Voi sunteți curați din pricina Cuvântului pe care vi L-am spus”. Cuvântul te ajută să faci „curățenie”.

Însă Duhul Sfânt își are și El roada Lui:

Galateni 5: 25 „Roada Duhului Sfânt este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și închinarea poftelor.

A treia dovadă sunt darurile duhovnicești.

Daruri care le dă Duhul Sfânt după voința Sa și nu pe care voiesc eu sau tu, cui voiește El și nu cui voiesc eu sau tu. . . (1Cor. 12/4, 11) Pavel îndeamnă să umblăm după darurile cele mai bune, adică după cele din capătul de sus al listei cu daruri din 1Corinteni 12 - listă care începe cu darul „înțelepciunii” care este și cel mai important dar.  

Poate pretinzi că vorbești în altă limbă, aceasta te determină să crezi că ai primit Duhul Sfânt și este în inima ta.

Te îndemn: fii prudent și nu lua aceasta ca ceva garantat. . .

În schimb, dacă ai trecut prin procesul de înnoire și a fost dus cu bine până la capăt, iar roadele persistă, este cea mai bună dovadă  că Duhul Sfânt este în viața ta, iar tu ești pe CALEA CEA BUNĂ.

Domnul Isus i-a zis lui Nicodim: „Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu cel născut din Duhul”:

Așa că putem spune, că „vântul Duhului Sfânt” a suflat cu putere și asupra noastră, îndepărtând  „norii negri și răceala inimii”. Iar pe măsură ce Dumnezeu a suflat peste viața noastră „căldura primăverii”, inima a început să se „încălzească” iar lumina a devenit din ce în ce mai strălucitoare. . .

Biblia ne vorbește de un cer nou și un pământ nou (Apoc 21/1). Pentru aceasta e nevoie de oameni „noi”.

Dacă ești un om cu adevărat „nou” vei fi și tu acolo.

Sursa: 100% biblia