Cum definesc oamenii bucuria? Majoritatea leaga bucuria de posesiunea lucrurilor materiale, si pentru a-si activa acest sentiment de bucurie isi cumpara foarte des cate ceva, se bucura de lucrul respectiv pana se obisnuiesc cu el astfel ca dispare sentimentul de bucurie si o iau de la capat, cumpara altceva si tot asa pana ajung la dependenta de cumparaturi. Interesant este faptul ca omul isi leaga viata de acest obicei de a strange cat mai mult, vrea sa aiba si de aia si de aialalta ajungand de multe ori sa cheltuiasca sume exorbitante pentru tot felul de lucruri, multe dintre ele inutile. Societatea noastra este centrata pe consum, intreaga economie mondiala este bazata pe consum, iar cand acesta sufera modificari apar crizele financiare (care practic sunt o rupere a tavalugului acesta de achizitii sub diverse forme). Daca ne gandim bine am devenit proprii nostrii prizonieri, am creat atatea tipuri de produse si ni le vindem unii altora cand de fapt toata natura este a noastra, Dumnezeu a creat pentru noi tot ceea ce putem vedea si simti, toate ni le-a dat de gratis, sunt ale noastre, dar noi in decursul istoriei umanitatii am inceput sa ne arogam dreptul de proprietate asupra lucrurilor, si daca cineva vrea sa devina proprietarul lucrului pe care il am eu trebuie sa plateasca pretul cuvenit pentru a fi el proprietar. Paradoxul este ca avem tot dar de fapt nimic. Altii isi definesc bucuria prin realizarile lor, sperand ca istoria le va consemna numele pe lista celor care au contribuit la dezvoltarea umanitatii, dar interesant ramai doar cu numele scris prin cine stie ce carte si poate cativa care isi mai aduc aminte de tine, doar atat dupa o viata plina de sacrificii (care de multe ori presupun neglijarea familiei sau a sanatatii); acesti oameni fac totul pentru a ramane in istoria unei lumi muribunde. Si lista poate continua...

Putini sunt aceeia care se gandesc la ce a spus ingerul: va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul., asta daca mai crede cineva in ingeri, cel putin la nivel declarativ. Pentru noi veste buna? Chiar am avea nevoie de o veste buna intre atatea vestile rele. Dar oare suntem gata sa acceptam aceasta veste buna? Pastorii in simplitatea lor au primit in inima lor vestea si au alergat in graba la iesle desi mai mult ca sigur ca nu intelegeau pe deplin cum nasterea pruncului avea sa fie o mare bucurie pentru tot norodul. Dar noi acum, dupa ce lucrarea Mantuitorului s-a desavarsit pe acest pamant, in afara de ultima revenire in glorie pe nori de slava, putem sa intelegem de ce este vorba de o mare bucurie. Dezlegarea din lanturile pacatului ar trebui sa ne produca o mare bucurie, suntem oameni liberi. Este ca si cand ai incerca sa zbori cu aripi pline de plumb, evident nu ai sa poti, dar vine cineva si iti da jos tot plumbul de pe aripi ca tu sa poti zbura.

Cred ca fiecare din noi am avut cel putin un moment in viata cand am gandit ca ce bine ar fi ca sa putem da timpul inapoi si sa reparam unele greseli pe care le-am facut. Cata bucurie ar fi in viata nostra daca am putea sa ne despovaram de greselile noastre. Dar timpul tace si trece, nu il mai putem da inapoi, insa prin nasterea Mantuitorului putem sa reparam greselile pentru ca prin Fiul Sau, Dumnezeu ne iarta faradelegile. Practic putem sa avem bucuria unui nou inceput, intotdeauna putem sa o luam de la zero pentru ca Dumnezeu a creat in asa fel planul sau de mantuire incat a facut toate lucrurile noi, la asta se referea nasterea din nou de care i-a vorbit Isus lui Nicodim. Fiecare din noi de desenam pe o foaie viata prin faptele noastre, gandurile noastre, vorbele noastre dar desenul iese urat de tot, si Dumnezeu vine langa noi si ne intreaba: nu vrei sa mototolim hartia si sa o aruncam la cos, am eu o hartie noua pe care se poate desena dar de data asta am sa desenez Eu pentru ca ma pricep mai bine decat tine. Si tot ce trebuie sa facem este sa ne uitam cu bagare de seama cum Dumnezeu prin iscusinta lui de Mare Creator (ca doar a desenat un univers intreg) ne deseneaza viata in cel mai minunat mod posibil, trebuie doar sa ne abtinem din a lua creionul din mana Lui si a incepe sa mazgalim desenul.  

De asemenea ne plac intotdeauna povestile pentru ca se termina cu au trait fericiti pana la adanci batraneti; fiecare dintre noi putem avea un astfel de final pt povestea noastra, sa traim fericiti si bucurosi pana la adanci batraneti daca stim de ce anume sa ne legam fericirea. Si mai mult decat atat, pt noi povestea poate sa nu se incheie la adanci batraneti ci sa continue si in vesnicii. Asta e mesajul ingerilor, fiecare din noi putem avea parte de o poveste cu final fericit care continua in vesnicii.

Insa este de-a dreptul trist sa urezi Sarbatori Fericite, dar sa nu iti dai seama ca pruncul pe care il sarbatoresti e singura cale spre fericire si bucuria ce decurge din ea. De cele mai multe ori dupa ce trec zilele de sarbatoare si ne luam iar fata de oameni posomorati, si astfel am pierdut bucuria si fericirea pe drum.

Dar noi nu trebuie sa uitam ce anume ii indemna Apoltolul Pavel pe Filipeni: Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va!