Tot mai mulți oameni folosesc expresia: „Unde va merge toată lumea, acolo voi merge și eu”...

Dar unde merge lumea din moment ce ni se spune că „Toată lumea zace în cel rău”? (1Ioan 5:19b)

Înseamnă că destinul ei va fi unul bun numai pentru faptul că „duhovnicul” îi amăgește că sunt „locuri de verdeață” pentru toți? Dar de ce trebuie să merg și eu numaidecât unde merge toată lumea? De ce este obligatorie această alegere? O asemenea gândire scoate în evidență „spiritul de turmă”. Toți după unul și unul după toți.

(Cu ani  în urmă am citit o întâmplare reală despre o turmă de oi care a fost distrusă de un tren. Una din oi, a traversat linia ferată. Celelalte au urmat-o fără să ia în seamă că vine trenul. S-a scris că unele au intrat „orbește” sub roțile trenului chiar și din lateral.) Acesta este spiritul de turmă. Așa să fie și cu oamenii? Biblia însă ne spune că lumea nu merge în direcția cea bună. Iată ce citim în Matei 7/13: „Lată este calea care duce la pierzare și mulți sunt cei ce merg pe ea”

Pe vremea lui Noe toată lumea era într-o „petrecere” ( chefuri și beții ) - Noe era altfel. Era greu să „înoți” împotriva „curentului” apei. Peștii morți sunt duși de val. Numai cei vii merg împotrivă. Cănd s-a urcat Noe cu familia în corabie probabil că mulțimea i-a huiduit: „Rătăciților”, „Sectanților” numai voi v-ați găsit mai deștepți - duceți-vă cu dumnezeul vostru. Și au plecat... Când s-au întors mulțimea era nimicită de apele potopului. De ce ar fi trebuit numaidecât ca și Noe cu familia să fi fost printre ei?

Dar este  îngrijorător  că nici în Biserică mulțimea nu merge în direcția cea bună.

În Matei 7:22 citim: mulți îmi vor zice „Doamne n-am făcut noi... Depărtați-vă de la Mine.”

   Matei 24:10 - - -  mulți vor cădea

   Matei 24:11 - - -  mulți prooroci mincinoși, vor înșela pe mulți

   Matei 24:12 -  -   dragostea celor mai mulți  se va răci

  2 Petru 2:2  -   -   mulți îi vor urma în destrăbălările lor

Acesta este traseul urmat de cei  „mulți”. Oare trebuie să mă găsesc și eu numaidecât printre ei? Pot să rămâi și singur, dar să fii de partea dreptății.

În Gen. 37:19 citim că frații lui Iosif au hotărât să-l omoare. Însă Ruben a fost împotrivă. Dacă s-ar fi votat rezultatul ar fi fost de 10/1. Mă gândesc la riscul pe care și l-a asumat punându-și propria viață în pericol.

Societatea funcționează după principiul: mulțimea hotărăște, însă același principiu este și în Biserică.

(Imaginați-vă acum o Biserică cu un comitet de 20 de membri. Urmează să voteze privitor la o hotărâre dezbătută anterior. Rezultatul este peste așteptări: 18 „pro” 2 „împotrivă”. După vot încep vociferările celor „mulți”: „am știut noi că așa o să voteze - totdeauna ăștia-s  pe dos”. Ajuns acasă fratele îi spune soției de rezultat și că el a votat împotrivă... Soția se alertează: „Numai tu te-ai găsit mai deștept”? Ce vor spune frații? (dar nu o interesează că a votat poate pentru un scop bun și ca atare să aprecieze poziția lui) Există o „presiune” psihică a celor din jur care ne obligă indirect să ne „aliniem” la cei „mulți”.

Știu eu că la votarea pentru alegerea unui presbiter cu 90% din voturi pro și 10% contra, s-a făcut alegerea cea mai bună?

În 1Sam. 15/20 citim, că Dumnezeu i-a cerut socoteală lui Saul de alegerea făcută. El s-a dezvinovățit, dând vina pe mulțime. (mulțimea a votat așa) Dar, a fost el absolvit de vină?

Trecând în Noul Testament citim în 2Cor 2/17 că mulțimea are înclinații negative: „Noi nu stricăm Cuvântul cum fac cei mai mulți”

Cei mulți strică... Trebuie neapărat să fii și tu printre ei? „Nu te lua după mulțime ca să să abați dreptatea”( Exod 23/2a)

(Un frate predica Cuvântul biblic, dar diferit de „crezul tradițional” a unora. Cineva mă întreabă: cine mai crede ca el? Nu-i important câți cred, ci e important dacă cuvântul a fost împărțit drept (2Tim. 2/15b). Poți să rămâi și singur, dar să ai la tine dreptarul. Toți spun: îi strâmb - când se uită cu ochiul liber - tu pune „dreptarul” și arată-le că-i drept.

În Evanghelii este descrisă atitudinea mulțimii față de Domnul Isus: „Răstignește-l! Răstigneștel!”. La mulțimea gălăgioasă sunt sigur, că s-au „aliniat” și alții care inițial poate erau de altă părere, s-au poate nu știau despre ce era vorba. Dezamăgirea constă în faptul că mulțimea nu este stabilă, ci „purtată de vânt”.

În Luca 4/22, citim că toți îl vorbeau de bine pe Isus. Unitate perfectă pe moment. Dar (după aprox. 2minute) citim că toți s-au mâniat și au vrut să-L arunce în prăpastie.

Concluzie: Într-un grup cineva a spus o glumă. Tot grupul râdea zgomotos. Când s-au potolit spiritele unul întrebă: „Dar ce-a spus”?

 „Râdem pentru că râd toți cei din jurul nostru? Sau e neapărat nevoie să plângem și noi când va plânge toată lumea?

Fiți binecuvântați!