Trăim nişte vremuri în care creştinul este rar deosebit de cei din lume. Dacă pe vremuri, atunci când trecea un creştin pe stradă, oamenii îşi dădeau seama că este creştin, astăzi, în majoritatea cazurilor, oamenii nu au nici cea mai mică idee că cel de lângă el e creştin. De ce? Pentru că sunt tot mai mulţi "creştini de duminică", adică acel gen de creştin care în timpul săptămânii trăieşte la fel ca cei din lume, dorind să fie în pas cu moda şi să nu se facă de ruşine, iar duminica e un fel de "sfânt" in biserică. 

Motivul central pentru care creştinii ascund acest lucru este ruşinea. Le e ruşine de cei din jur. Poate că fiecare din noi am ascuns  cel putin o data faptul că suntem creştini, uitând ceea ce Isus aminteşte în Luca 9:26 "Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul Omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfintilor îngeri." 

Problema cea mai mare e că, pornind de la această ruşine de a recunoaşte că suntem creştini, vom ajunge să trăim ca şi ceilalţi, pentru a nu da de bănuit că suntem creştini. 

E ciudat faptul că atunci când creştinii erau persecutaţi, nu le e era nici ruşine să recunoască că sunt creştini şi nici frică, iar astăzi, când e libertate, ne e frică să nu râdă prietenii de noi, şi de aceea, în loc să îi evanghelizăm şi pe ei, alegem să trăim ca şi ei. E trist..

Haideţi să ne trezim si să conştientizăm că am fost lăsaţi pe pământ pentru a fi ucenici, pentru a vesti Evanghelia, nu pentru a juca un teatru ieftin în urma căruia vom avea mult de suferit.