Trecerea din teritoriul întunecat în cel însorit poate lua diferite forme. Nu exisă un model standard pentru toată lumea. Unii oameni experimentează o eliberare aproape instantanee și par să intre imediat în binecuvântările promise din Scriptură. Pentru alții, care sunt la fel de sinceri, s-ar putea să existe o zbatere dură și îndelungată. Cu cât oamenii au fost mai adânc implicați în domeniul ocult, cu atât zbaterea lor va fi mai grea. Satan îi consideră prada lui legitimă, și e hotărât să-i țină strâns legați. De cealaltă parte, astfel de oameni trebuie să fie chiar mai hotărâți să-și apere dreptul la libertate care a fost obținută pentru ei prin jertfa lui Isus.

   De asemeni, Satan cunoaște într-o oarecare măsură ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru cei ce scapă de sub asuprirea lui. Cu cât mai mărețe sunt binecuvântările păstrate pentru o anumită persoană, cu atât mai hotărâtă va fi încercarea lui Satan de a o reține. Văzute în această lumină, ca niște prefigurări ale binecuvântărilor care ne stau înainte, zbaterile noastre pot deveni de fapt o sursă de încurajare.

   Pe lângă acești factori, noi suntem confruntați cu suveranitatea lui Dumnezeu. Perspectiva lui Dumnezeu este diferită de a noastră. Într-o situație anume, El ia în calcul factori despre care noi nu știm nimic. El Își ține întotdeauna promisiunile, dar, în cele mai multe cazuri, există două lucruri pe care El nu le descoperă în avans: modul specific în care va lucra în viața fiecăruia și momentul în care o va face. Nimeni nu poate să Îi dicterze lui Dumnezeu cum anume să-Și țină promisiunile. Ceea ce trebuie să facem este să ne păstrăm o încredere nezdruncinată, fermă că Dumnezeu va mișca lucrurile cînd și cum găsește El de cuviință.

   Trebuie să privim încă odată la latura pozitivă a schimbului divin descris de Pavel:

   Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi - fiindcă este scris -Blestemat e oricine este atârnat pe lemn - pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri, în Hristos Isus, așa ca, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit.

   Pavel identifică trei factori importanți cu privire la binecuvântare. În primul rând, binecuvântarea nu este ceva vag sau nedefinit. Ea este cât se poate de specifică: binecuvântarea lui Avraam. În Geneza 24.1 întinderea ei este definită astfel: DUMNEZEU BINECUVÂNTASE PE AVRAAM ÎN ORICE LUCRU. Binecuvântarea lui Dumnezeu a acoperit fiecare domeniu din viața lui Avraam. El a pregătit o binecuvântare corespondentă pentru fiecare persoană care împlinește condițiile Sale. În al doilea lucru, binecuvântarea vine numai ÎN HRISTOS ISUS. Ea nu poate fi câștigată prin meritele noastre. Ea este oferită numai pe baza relației noastre cu Dumnezeu prin Isus Hristos. Nu există nici un alt canal prin care binecuvântarea să poată fi revărsată în viețile noastre. Dacă relația cu Hristos este ruptă din pricina necredinței sau a neascultării, binecuvântarea va înceta să se mai reverse. Dar, slavă lui Dumnezeu, ea poate fi restaurată imediat prin pocăință sinceră!

   În al treilea rând, binecuvântarea este definită mai departe astfel: NOI PRIMIM DUHUL FĂGĂDUIT. În acest sens, Isus ne spune:

   Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, El vă va călăuzi în tot adevărul ... El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, și vă va descoperi ce este al Meu. Tot ce are Tatăl este al Meu, de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, și vă va descoperi.

   Ce cuvinte minunate de încurajare! Toate trei Persoanele Dumnezeirii - Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt - sunt unite în scopul Lor de a împărtăși cu noi tot ceea cea a fost câștigat pentru noi prin jerfa lui Isus. Pentru că realitatea aceasta este mult mai măreață decât pricepe mintea noastră naturală, noi trebuie să depindem de Duhul Sfânt care să ne călăuzească în plinătatea moștenirii noastre și să ne arate cum să ne însușim ceea ce ne-a pregătit Dumnezeu.

   În Romani 8.14 Pavel subliniază din nou rolul unic al Duhului Sfânt:

   Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

   Din păcate, mulți creștini nu se bucură din plin de călăuzirea și tovărășia Duhului Sfânt dintr-un singur motiv fundamental: NU-ȘI DAU SEAMA CĂ EL ESTE O PERSOANĂ. DOMNUL ESTE DUHUL! LA FEL CUM DUMNEZEU TATĂL ESTE DOMN, ȘI DUMNEZEU FIUL ESTE DOMN, TOT ASTFEL ȘI DUMNEZEU DUHUL SFÂNT ESTE DOMN. EL NU ESTE NUMAI O ABSTRACȚIE TEOLOGICĂ, SAU UN SET DE REGULI, SAU O JUMĂTATE DE FRAZĂ DE LA SFÂRȘITUL CREZULUI APOSTOLIC. EL ESTE O Persoană, ȘI VREA ca noi să cultivăm o relație intimă și personală cu El.