Resursa adaugata de desprecredinta in 19/03/2017
Ai auzit de expresia: „Așchia nu sare departe de copac”.
Oricât de originali și independenți vrem să ne arătăm, în special într-o anumită perioadă a vieții noastre, noi nu suntem destul de liberi pentru a ne construi destinul. Și asta pentru că suntem condiționați subconștient de educația pe care am primit-o de la cei asupra cărora am transferat ideea de autoritate: părinte, bunic, unchi, profesor etc. Ei ne-au plantat în minte anumite idei despre lume, despre ce se face și ce nu, despre ce putem sau nu prea.
Copilul tău nu crede ce vrea
De aceea, nici copilul tău nu crede ce vrea să creadă. În perioada copilăriei, el absoarbe credințele tale fără să le supună unei judecăți. Practic, tu îl înveți ce să creadă.
Partea mai puțin plăcută este că probabil nici tu nu ești complet conștient de ceea ce îi transmiți, pentru că nu ai analizat veridicitatea credințelor și valorilor tale. Astfel încât se perpetuează de la o generație la alta un întreg sistem de valori și credințe fără a fi trecute printr-un filtru logic. Tu poti să rupi lanțul credințelor false, însă înainte de asta trebuie să le conștientizezi.
Continuarea aici.
- Vizualizări: 876
- Export PDF: 1
- Favorită: 1
- Comentarii: 2
Aşteptam ca cineva să facă această afirmaţie, căci noi(crestini) am redus conceptul de credinţă la credinţa în Dumnezeu, fără să ne dăm seama că şi atei aleg pe baza credinţelor lor. Noi toţi trăim prin credinţă, diferenţa între oameni este că uni trăiesc prin credinţe false iar ceilalţi prin credinţe adevărate. Căci fără credinţă omul este mort, în ceea ce priveşte înaintarea pe drumul pe care a ales să meargă.
Ateul ca să rămână pe drumul lui are nevoie de o credinţă neclintită în cele nădăjduite. El nădăjduieşte că nu este Dumnezeu, iar nădejdea aceasta este atacată în multe locuri şi multe feluri de Cuvântul lui Dumnezeu şi de realitatea prezenţei lui Dumnezeu în creaţie. De aceea el nu poate rămâne pe calea ateilor dacă nu are o credinţă puternică in ceea ce spun atei despre Dumnezeu şi despre creiaţie.
Autorul acestui material repune credinţa în drepturile ei, că noi(crestini) am făcut din ea o virtute, pe care o au doar oameni sfinţi. Când ea este un lucru la fel de normal pentru om, ca respiratul: că fără credinţă e cu neputinţă să trăieşti ca fără respiraţie. Diferenţa între oameni nu este că uni cred şi alti nu cred, ci diferenţa între ei este că uni aleg să credă Adevărul lui Dumnezeu iar alţi aleg să creadă minciunire satanei şi în funcţie de credinţa lor aleg căile pe care merg în toate relaţile vieţi.
Omul rău din ps. 10 a ales să creadă minciuna satanei că Dumnezeu nu pedepseşte păcatul. Credinţa aceasta i-a permis să apuce pe calea tâlhăriei: aşa a ajuns ca fără nici o teamă de Dumnezeu să stea la pândă lângă sate şi să ucidă pe cel nenorocit....
Materialul este de actualitate: bun pentru a deveni un creştin mai bun.
Noi nu facem, intr-adevar, nimic fara sa credem ceva, chiar daca nu constientizam acea credinta. Unele credinte sunt atat de inradacinate in subconstientul nostru incat creeaza o reactie automata, un reflex, un mod obisnuint de a ne comporta.
Multe binecuvantari!