În afara zidurilor Ierusalimului, se crede că a fost identificată locația Golgotei. Văzută și fotografiată din perspectivă și mai ales din „profil” silueta acestei coline seamăna cu un craniu de om: două văgăuni naturale sunt orbitele, o râpă bolovănoasă pare „nasul”, doar gura nu se mai vede clar….întrucât s-a construit o parcare chiar acolo. Evident, locul nu e decretat „sfânt” ca „Sfântul Mormânt” unde apare ….lumina anuală, de Paștele Ortodox.
Ceea ce mă determină să cred că e chiar Golgota originală, odată ce nu-i intens mediatizată, iar pelerinajele la Grădina Mormântului sunt discrete. Care este originea acestui deal în formă de tigvă de om? Nu cumva s-a format deasupra țestei lui Goliat? Citim în 1 Samuel Capitolul 17:
„ A alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorât şi i-a tăiat capul.”
57„Şi, când s-a întors David după ce omorâse pe filistean, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul filisteanului.”
54 „David a luat capul filisteanului şi l-a dus la Ierusalim”.
Pare o ipoteză oarecum fantastică, dar nu imposibilă.
Un arheolog autodidact a pretins că ar fi descoperit peștera lui Ieremia și chivotul Legământului Domnului în ea doar săpând în acest deal al Golgotei. Apoi, după ce a văzut chivotul, autoritățile israeliene de atunci i-au blocat accesul și alte săpături în zonă.
În orice caz, fie că s-a format sau nu în jurul țestei lui Goliat, dealul Golgota are o formă incredibilă de craniu uman.
O morală simplă putem deduce de aici: noi, oamenii, când ne credem uriași ca Goliat, începem să ne imaginăm că suntem….invincibili și cei mai deștepți, ca acela. Și îl „răstignim” pe Dumnezeu Fiul în mintea noastră. Îndrăznim să-L judecăm după standardele, morala și înțelepciunea seculară îndoielnice. Căci Golgota se traduce Calvar în latină. Când punem filosofia și morala lumii acesteia în locul credinței, Îl răstignim a doua oară pe Isus.
Isus a murit pe Calvar…..de atunci calvarul are înțelesul de suferință atroce, de tortură.
Și, de unde știm că nu Îl torturăm din nou pe Domnul Isus cu veșnicele noastre „de ce”-uri și cu întrebările îndoielnice și cu cârtirile noastre camuflate. Din Evanghelii înțelegem că Domnul era exasperat de puțina credință a iudeilor…. Despre noi ce gândește El?