Nu este de nici un folos să vorbim despre sfinţenie dacă noi nu avem dovada practică a evlaviei în mijlocul familiei în care ne-a aşezat Dumnezeu. Este trist când tocmai oamenii care ne cunosc cel mai bine nu pot vedea sfinţenia în vieţile noastre. Foarte puţini oameni sunt aşa de lipsiţi de ruşine încât să meargă dezbrăcaţi pe stradă... Dar ce fel de om eşti tu în mijlocul familiei tale? Un soţ neglijent îşi cheltuie banii în public, dar nu are grija familiei sale. Aşadar, poate un om să fie un bun creştin dacă îşi cheltuieşte pretutindeni energia sa spirituală, iar familiei îi oferă foarte puţin timp sau chiar deloc?

   Unii oameni binecunoscuţi, care se bucură de o bună reputaţie printre creştini, sunt daţi de ruşine de cei necredincioşi, care poartă de grijă, în mod practic şi iubitor, familiilor lor. Ce fel de creştin este omul care se poartă ca un tiran şi amărăşte duhul soţiei sale încât ea acoperă 'altarul Domnului cu lacrimi, cu plânsete şi gemete'? Multe soţii, ale căror inimi nu au fost lucrate de harul divin, sunt supuse soţilor lor, dar, este posibil ca o soţie creştină să umble în sfinţenie, dacă ea supără întreaga familie cu egoismul şi temperamentul ei exploziv? Autoritatea unui cuget firesc împiedică slujitorii să arunce cuvinte de ocară la adresa stăpânilor lor. Oare harul nu poate ţine pasul cu firea?

   David ştia cât de aproape trebuie să fie aceasta responsabilitate  de o inimă evlavioasă, când spunea 'Voi umbla cu inima fară prihană în mijlocul casei mele'. Dar, permiteţi-mi să menţionez patru caracteristici ale acestei puteri ale sfinţeniei, aşa cum apare în relaţiile familiale

   1. Alegerea autorităţilor,

   2. Alegerea stăpânilor spirituali,

   3. Alegerea slujitorilor spirituali,

   4. Alegerea unui partener credincios.

   Uneori, noi nu avem de ales în ce priveste relaţiile noastre de rudenie. Un copil nu-şi poate alege tatăl şi nici tatăl nu-şi poate alege fiul. Dar când Dumnezeu ne dă libertatea de a alege, El Se aşteaptă de fiecare dată la o alegere înţeleaptă.

   Ai grijă să-ţi arăţi sfinţenia faţă de autoritatea sub care te-ai aşezat. În primul rând, află dacă aerul dinlauntru este la fel de sănătos pentru sufletul tău, după cum este aerul de afară pentru trupul tău. Te-ai supus de bună voie unor oameni neevlavioşi? Este destul de greu să slujeşti la doi stăpâni, chiar dacă amândoi au caractere asemănătoare. Dar, este imposibil să slujeşti unui Dumnezeu sfânt şi unui om necredincios şi să-i mulţumeşti pe amândoi.

   Totuşi, dacă deja slujeşti unei autorităţi păgâne, nu uita să-ţi împlineşti responsabilitatea faţă de ea, chiar dacă Îl nesocoteşte pe Dumnezeu. Credincioşia ta îl poate determina să-L caute pe Dumnezeu de dragul tău, aşa cum Nebucadenţar L-a căutat pe Dumnezeu de dragul lui Daniel. Totodată, păcătoşii ar privi cu mai multă seriozitate căile lui Dumnezeu, dacă în viaţa creştinilor ar fi mai multă frumuseţe care să-i atragă spre Împărăţie.

   Noi vom prefera să alegem o carte dacă e tipărită clar şi atractiv, şi o vom ignora pe cea cu carcatere mici şi fără un aspect plăcut. Cât de des patronii înlătură gândurile lor cu privire la creştinism, deoarece angajaţii lor creştini dau dovadă de mândrie şi neglijenţă! Concluzia firească apare imediat. 'OARE ACEASTA VINE DIN CREDINŢA TA? EI BINE, DUMNEZEU SĂ MĂ FEREASCĂ DE O ASTFEL DE RELIGIE!"

   Creştine, cea mai bună cale pentru a-l face pe patronul necredincios să-L cunoască pe Dumnezeu este purtarea ta neprihănită. Dar, permiteţi-mi să adaug o aplicaţie practică. Poate că tu faci tot ce-ţi stă în putere pentru a aduce adevărul lui Dumnezeu în acel loc, dar pământul este aşa de stâncos încânt nu e nici o speranţă de a-l planta acolo. Atunci, acesta este timpul când tu însuţi trebuie să te muţi. Dacă pământul e aşa de rău încât tu nu poţi semăna în el creştinismul, atunci nici pentru tine nu va fi un pământ bun de a putea creşte!

   Când angajezi un lucrător, alege pentru Dumnezeu la fel de bine cum ai alege pentru tine însuţi. Cum se poate potrivi el planurilor tale dacă el nu se potriveşte cu cele ale lui Dumnezeu? Desigur, tu doreşti ca munca lui să fie profitabilă, dar, pe ce teren îţi poţi ancora această speranţă dacă mâna care îţi împlineşte slujba perseverează în păcat?

   Oricum, un slujitor evlavios este o mare binecuvântare. El poate munci din greu şi apoi Îl poate căuta pe Dumnezeu pentru a lucra şi pentru binele tău - 'Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi şi îndură-Te de stăpânul meu Avraam!' (Gen.24.12) Cu siguranţă, această rugăciune l-a ajutat pe Avraam tot aşa cum judecata corectă l-a ajutat pe slujitorul lui.

   Dacă ai dori sa-ţi plantezi o livadă, ar trebui să găseşti cei mai buni pomi fructiferi şi nu să-ţi iroseşti terenul cultivând ciulini. E o mai mare p[ierdere să ai un angajat necredincios decât să ai un pom neroditor în livada ta. Când David era la curtea lui Saul, el a observat dezavantajul pe care-l prezentau nişte slujitori fără teamă de Dumnezeu. Fără îndoială, recunoaşterea răului într-o casă dezorganizată l-a determinat să aibă standarde mai înalte când Dumnezeu l-ar fi numit conducatorul poporului Israel - 'Cel ce se dedă la înşelătorie nu va locui în casa mea, cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea.' (Ps.101.7)

   În nici un alt domeniu credincioşii, chiar şi cei de pe paginile Scripturii, n-au dat dovadă de atâta slăbiciune ca în alegerea unor soţi sau soţii necredincioase.

   'Fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase.' Probabil gândeşti că fiii lui Dumnezeu ar fi trebuit să privească mai degrabă la inimă decât la înfăţişare dar şi ei înşişi pot fi atraşi de o înfăţişare plăcută fără ca mai întâi să privească înlăuntrul persoanei.

   Asadar, adu-ţi aminte că Dumnezeu n-a lăsat ca greşelile aleşilor Săi să fie menţionate în Cuvânt pentru ca noi să le urmăm, ci pentru a le evita. Numai un om lipsit de judecată înghite orice experienţă a sfinţilor din Scriptură. Este adevărat că oamenii nelegiuiţi îşi frâng gâtul datorită păcatelor sfinţilor, dar, vrei şi tu să te împiedici de ei şi să-ţi frângi picioarele?

   Nu privi în jur şi nu te îndrepta spre o femeie evlavioasă, pe care consideri că Dumnezeu o foloseşte şi nu considera că a procedat corect când s-a căsătorit cu un om necredincios. Dimpotrivă, priveşte  mereu la standardul lui Dumnezeu dacă vrei sa menţii puterea sfinţeniei. În Cuvânt scrie clar 'Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi...' Chiar când Dumnezeu îi îngăduie femeii văduve să se recăsătorească, El adauga o condiţie 'Cu cine vrea, numai în Domnul!'

   Oricine nu are credinţă este FĂRĂ DUMNEZEU ÎN LUME. Deoarece familia Domnului este în Biserică, tu ieşi din familia Lui când te căsătoreşti cu un om necredincios. De-a lungul secolelor, oamenii sfinţi au plătit un preţ mare pentru unirea lor cu oamenii necredincioşi. Ce blestem a constituit Dalila pentru Samson! Şi nici Mical nu l-a ajutat pe David. Ar fi fost mai bine pentru el dacă s-ar fi căsătorit cu cea mai săracă fată din Israel decât să-şi ia o soţie aşa de mândră care să-l dispreţuiască fiindcă sărbătorea credincioşia lui Dumnezeu.