, , Dumnezeu nu lucrează direct azi la mântuirea oamenilor, nici prin îngeri, nici prin decretele Sale cereşti ci lucrează prin noi, fraţi scumpi. Prin voi, prin mine, şi dacă noi nu stăm la dispoziţia Lui, zadarnic a murit Cristos. Oamenii vor merge în iad. Noi trebuie să devenim un canal de legătură între Dumnezeu şi oameni, oameni ai rugăciunii care stăruiesc pe genunchi pentru mântuirea celor din jur.

   Noi nu am făcut treaba asta, noi am dezvoltat în bisericile noastre muzică, muzică şi iarăşi muzică. Am adus teatrul la noi. Am dezvoltat fanfare, programe peste programe, poezii peste poezii şi tare i-a plăcut diavolului teatrul acesta,  clubul acesta în biserică. De aceea, lucrarea nu merge, nu merge. Vin fraţi din diferite locuri aici, nu zic să nu vină, dar nu acesta este interesul să veniţi aici, să vedeţi ce multe persoane sunt de nu avem locuri; interesul este să stai acasă cel puţin jumătate de oră pe genunchi, să te pocăieşti tu, care eşti de 20, 30, 40 de ani credincios  dar în jurul tău oamenii merg în iad, sunt morţi în păcat. Să te întrebi de ce. Nu cumva tu ai rupt legătura cu Dumnezeu? Ai fost un creştin formal, din partea ta puteau să meargă toţi în  iad. Asta este un mare păcat.

   Dacă creştinismul ar fi luat în serios problema consacrării pentru Dumnezeu, a mijlocirii pentru vecini, cunoştinţe, prieteni, colegi, oraş, ţară, lumea întreagă, de mult, omenirea L-ar fi cunoscut pe Cristos; nu ne-am trăit viaţa model. Şi tu, iubitul meu suflet care stai în nepăsare sau în amânare să-L primeşti oare, sau nu, pe Cristos în viaţa ta, dacă El ar fi stat aşa de nepăsător faţă de soarta ta şi faţă de a mea noi ajungeam în iad. Dumnezeu a murit pentru oameni. Cât se va juca omenirea cu moartea lui Cristos? Cât timp o va călca în picioare oare? Dacă şi tu o calci, îţi calci propria fericire, propria şansă de a avea o viaţă veşnică.

   Auzi tu? Vei pieri, vei dispărea din faţa lui Dumnezeu dacă nu Îl primeşti în viaţa ta. Primeşte-L pe lsus în viaţa ta, nu mai amâna, e poate ultima chemare această zi.  Fără acceptarea în viaţă a lui Cristos, fără pocăinţă, sunt pierdut, pierdut.

   Vă rog, să nu intraţi în apa botezului dacă nu vreţi să fiţi oamenii lui Dumnezeu toată viaţa. Prea mult a văzut lumea asta creştini falşi, creştini de lume, prea mulţi am încuiat uşa cerului. Mulţi gem în iad fiindcă creştinii nu au fost adevăraţi creştini, nu au fost oameni ai rugăciunii. Ne-am bătut joc de haina albă pe care într-o zi am îmbrăcat-o  atâţia din noi.

   Să ne plângem aici, acum, decât în iad!

   Doamne Dumnezeule, fă ceva ca creştinii să fie adevăraţi creştini, ca prin ei, ţara, lumea întreagă să cunoască ce minunat, bun, sfânt, iertător, eşti Tu, Doamne!

   Domnul să facă această lucrare! ”                                                                            

              Liviu Olah - mesaj 1974