Care sunt aceste reglementări?
În cartea Leviticul avem jertfele, preoţia şi multe categorii de reglementări. Cartea Levitic poate fi împărţită în aceste trei părţi prima, de la capitolul 1 la 7, care se ocupă de jertfe, a doua, de la capitolul 8 la 10, care se ocupă de preoţie, a treia de la capitolul 11 până la sfârşitul cărţii, care se ocupă de multe reglementări. Există tot felul de reglementări legate de o trăire sfântă. Am văzut cât de interesante, cât de plăcute şi cât de bogate în înţeles sunt ele. Există multe reglementări în legătură cu ceea ce este curat şi ceea ce este necurat, în legătură cu ceea ce este separat şi ceea ce nu este separat de lucrurile obişnuite şi lumeşti, în legătură cu felul în care să acţionăm şi să nu acţionăm. Toate acestea, sunt reglementări pentru o viaţă sfântă.
Pentru simplitate, aceste reglementări pot fi rezumate în trei principii minore. Primul este acela că noi suntem poporul care Îi aparţinem Domnului. Acesta este un principiu care trebuie să ne regleze. Amintiţi-vă că Îi aparţineţi Domnului, că sunteţi poporul Domnului. Dacă reţineţi acest lucru, veţi fi păziţi de multe lucruri. Credeţi că, în timp ce vă amintiţi că sunteţi poporul Domnului aţi putea merge la teatru? Numai acest gând vă face să daţi înapoi. Credeţi că vă puteţi certa cu cineva şi în acelaşi timp să vă amintiţi că Îi aparţineţi Domnului? Încercaţi! Veţi vedea ce va deveni cearta voastră.
Odată, în Orientul Îndepărtat, am angajat un baiat cu o rişcă pentru o călatorie. La început el mi-a spus că îmi cere cinci dolari, iar eu am fost de acord. Dar când am ajuns la destinaţie am văzut că nu aveam decât o bacnotă de zece dolari, deci i-am dat-o şi am aşteptat restul. După ce a căutat în buzunare, în cele din urmă a spus că îi pare rău că nu are să-mi dea rest decât patru dolari. Acesta era trucul lui. Am început să mă cert cu el, dar deodată mi-am adus aminte că sunt un copil al lui Dumnezeu. Această simplă aducere-aminte m-a făcut sa renunţ. Am spus 'Bine, bine, nu-i nimic, un dolar nu contează!' Cum puteam eu, un copil al lui Dumnezeu, să mă cert cu un băiat de ricşă? Acest lucru ar fi dat de ruşine Numele Domnului!
De fiecare dată când ai de gând să faci ceva, trebuie să îţi aminteşti că eşti unul din copiii Domnului. Nu spune că este ceva prea legalist. Tu şi cu mine, trebuie să fim legalişti într-un asemenea mod. Uneori, surorile, în Occidentul Îndepărtat poartă rochii care nu sunt potrivite pentru un copil al Domnului. Dacă ele şi-ar aminti doar că Îi aparţin Domnului, acest simplu gând le-ar face să renunţe la o asemenea îmbrăcăminte. Ele pur şi simplu uită că sunt fiice ale Domnului şi se îmbracă ca fiicele diavolului.
Faptul de a ne aminti că suntem poporul Domnului este primul principiu al reglementărilor.
Al doilea principiu este că noi am fost separaţi de această lume. Domnul a spus - 'V-am pus deoparte dintre popoare'. Noi am fost separaţi de popoarele lumii de Dumnezeu. Ceea ce ele pot face noi nu putem face. Ceea ce ele pot spune, noi nu putem spune. Ceea ce ele pot stăpâni, noi nu putem stăpâni. De multe ori am fost la magazinul universal şi nu am fost capabil să cumpar nimic. Tot ce am putut face a fost să clatin din cap şi să spun 'Nu, nu, nu este nimic pentru mine, eu sunt separat'.
Din Seattle în San Francisco şi apoi în Los Angeles am încercat să cumpăr o pereche de pantofi. Există atât de multe stiluri ciudate şi moderne, dar este destul de greu să găseşti o pereche de pantofi potrivita pentru un copil al lui Dumnezeu. Dacă aş cumpăra una din ele mi-e teamă că nu aş mai putea să mă ridic şi să le slujesc copiilor lui Dumnezeu. (O, lucrurile lumeşti pe care aceste magazine universale le vând! Dacă toţi oamenii lumeşti ar fi convertiţi şi şi-ar aminti că sunt copii ai Domnului şi că sunt separaţi de această lume, atunci toate magazinele universale ar fi forţate să se închidă...)...
E regretabil faptul că majoritatea oamenilor nu sunt convertiţi, dar cel mai regretabil este faptul că cei care sunt convertiţi de catre Domnul încă nu sunt separaţi de aceasta lume.
Cel puţin noi, cei ce suntem convertiţi de către Domnul, trebuie să ne amintim că Domnul ne-a separat de această lume. Acesta este de asemenea unul dintre principiile care trebuie să ne guverneze. Să nu spuneţi că este un legalism prea mare! Trebuie să fim atât de legalişti!
Al treilea principiu este acela că Dumnezeu este sfânt; aşa că, şi noi trebuie să fim sfinţi.
Trebuie să fim sfinţi în toate lucrurile aşa cum EL este sfânt!
Nu uitaţi deci, în primul rând că sunteţi copii ai Domnului, în al doilea rând nu uitaţi că aţi fost separaţi de această lume şi în al treilea rând nu uitaţi că trebuie să fim sfinţi ca şi El.
„Harul Meu îți este de ajuns” Acesta este în final devizul Celui ce poate zice „Eu sunt” pt că „a fost”, „este” și „va fi” în vecii vecilor.
Leviții au fost chemați la valori cerești - în N.Test. noi suntem chemați la aceste valori.
Leviții nu primeau o moștenire pământească - Deut.10,9 - pt. că Domnul Însuși este moștenirea lor. Asta presupune că tot ce aveau Leviții aparținea lui Dumnezeu și El Însuși era viațași moștenirea lor nespus de mare cum a văzut-o Avraam... Și aici ași zice să nu uităm nici o clipă că „negreșit, evlavia însoțită de mulțămiri, este un mare câștig” 1Tim.6,6
Scopul Leviților era să slujească lui Dumnezeu. (al nostru să ne îmbogățim aici, să strângem averi pe pământ?!) Mat.19,29 = aici D. Isus ne arată ce minunată Moștenire este El pt noi! Dar dacă nu suntem mulțumiți cu ce avem, căutând Împărăția cerului, „mai întâi”, nu vom putea fi mulțumiți nici cu ce vom avea! și într-un adevărat sens al cuvântului și realității vieții experimentate de-a lungul întregii istorii, atunci când omul se încredințează în brațul Domnului aducându-I laude necurmat și făcând Lucrarea Lui, nu duce lipsă de nimic și de nici un bine (Deut. 18,3-4)
Posesiunea Leviților era perpetuă nu la fel ca a fraților lor, posesiunea lor nu putea fi comercializată se moștenea din generație în generație ca ceva sfânt și închinat Domnului, aparținând Lui. (Lev.25,34: Num.35,2)
Și acum hai să citim în 2Cor.4,18 să înțelegem la ce trebuie să privim noi pt că Dumnezeu are pt noi pregătită o Locuință veșnică, în ceruri, o moștenire nestricăcioasă, veșnică, în Împărăția Sa. = Cu atât mai mult acum trebuie să înțelegem că scopul nostru pe pământ este Valoarea Cerească și chemarea noastră la sfințire pt lărgirea Împărăției, prin vestirea Evangheliei.
Leviții trebuie să facă sfințirea sau curățirea pt popor. Aceasta nu se poate face decât în urma sfințirii și curățirii personale!
Ioan ne avertizează și ne învață în 1Ioan 1,9 că nu putem sta sau rămâne prea mult curați, ne întinăm mereu dar aducem totul înaintea Celui ce poate să ierte și să ne curățească.
Leviții sunt chemați la slujire și la slujire personală ceia ce aduce după sine responsabilitate și răspundere personală. (vezi 2Cor.4,5)
Leviților li s-a dat cetăți de locuit prin toată țara - erau răspândiți prin toată țara = Flexibilitate personală! 2Cor.5,20 - „trimiși împuterniciți ai lui Hristos” - („ambasadori - trimiși ai lui Dumnezeu”)
Cetățile Leviților erau refugii și „locuri de scăpare” pt cei ce au comis o crimă fără intenție, fără să vrea....Dumnezeu ne cheamă să asigură dreptatea, să asigurăm sprijinși adăpost celor rătăciți, înspăimântați, dezorientați....
Leviții au fost separați de războiul fizic Num.1,47-53 = Separați pt lucrarea Domnului. Și Domnul Isus spune f clar. „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta” = 2Cor.10,4 - armele noastre cu care luptăm sunt din „lumea” Lui, sunt arme spirituale pt că noi suntem chemați la luptă „împotriva stăpânirilor și duhurilor din locurile cerești”.
Responsabilitatea noastră este să fim în frunte nu cu săbii sau pistoale ci cu cântări de laudă și rugăciuni necurmate.
....Scuze... nu am vrut să fac o nouă predică ci doar să apreciez și să evidențiez acest acest fapt minunat al chemării, încredințării, moștenirii, lucrării și responsabilității noastre...
Multă pace, har și bucurie în Domnul tuturor!