Către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi mântuitorului nostru Isus Hristos (2 Petru 1: 1).   

Singurului Dumnezeu, mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci Amin (Iuda 1: 25).          

Fraţilor şi surorilor, după cum înaintaşii mei (Ev. 13. 7), NU erau legaţi şi NU făceau parte din nici un partid religios de la vremea aceea (F. A 24. 14-16), şi ne porunceşte să ne depărtăm (2 Tes. 3. 6), şi să ne ferim (1 Tim. 6. 3-5), de cei ce dau învăţături deosebite şi nu învăţătura Domnului Iisus, aşa şi eu, nu sunt un adept al niciunui partid religios, și cu atât mai mult, al vreo-unui  partid politic.

În adunările religioase, cei care ţin poporul cu gura căscată la ei, NU aduc nimic pentru mântuire în vorbirile lor;

nici DESCOPERIRE,

nici CUNOŞTINŢĂ,

nici PROOROCIE,

nici ÎNVĂŢĂTURĂ.

Așa ne spune Duhul Domnului în 1 Cor. 14. 6. Atunci, ÎNTREB: pentru ce să casc gura degeaba la ei, ca să-mi pierd timpul mântuirii? „Nu vă înşelaţi: Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune. Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! – în neascultare de învăţătura Domnului – căci sunt între noi unii, care NU cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea noastră o „spune Pavel (1 Cor. 15. 33, 34).

Eu am fost un mare nelegiuit, până-n 1991, când S-a îndurat Cel Atotputernic de mine; acum, sunt un credincios al Adevărului, iar adevărul este NUMAI Cuvântul lui Dumnezeu (2 Sam. 7. 28; Ioan 17. 17) şi cuvintele Lui, scrise negru pe alb în paginile legii slobozeniei, legea desăvârşită a mântuirii (Iacov1. 25), după care vom fi și judecați (Iacov 2. 12).  

Într-o revistă, după cum este intitulată, „Cuvântul Adevărului”, ar trebui să se scrie, NUMAI despre mântuire, NUMAI pentru mântuire, dacă tot au scos o revistă; dar, de câte ori mi-a ajuns în mână o asemenea revistă, NICIODATĂ nu am găsit scris despre, sau pentru mântuire, adică, NUMAI cuvintele Domnului Iisus, care au în ele duh de viaţă (Ioan 6. 63).

Am găsit doar nişte basme şi poveşti, despre ceea ce se poate lăuda şefii de partide religioase, sau un pastor – nu am găsit nicăieri în Legea Duhului (Rom. 8. 2), Noul Testament, denumirea de pastor, am găsit păstor  (Ioan 10. 11, 12), dar acesta înseamnă CIOBAN  la oi. Am mai găsit însă ceva, ce îi interesează pe ei cel mai mult, despre bani, despre câştigul mârşav (Ier. 6. 13; 8. 10; 1 Petru 5. 2), bani nemunciţi (2 Tes. 3. 10).

Însă, Dumnezeu zice, că fiecare om trebuie să-şi câştige hrana, cu sudoarea frunţii lui, până se va întoarce în ţărâna pământului din care a fost făcut (Geneza 3. 19).

În învăţătura Domnului Isus (2Ioan 9, 10, 11), dată prin Duhul Sfânt (F. A 1. 2),  este scris cum trebuie să-şi câştige fiecare om hrana, și mai ales, cei ce sunt copii ai lui Dumnezeu, citiţi, versetele din 2 Tes. 3. 6-12.

Dar, cei care mereu bat monedă pe: „aduceţi zeciuieli la casa Domnului”, sunt cei despre care ne vorbește Domnul prin prooroci:

„Căci în poporul Meu sunt oameni răi; ei pândesc ca păsărarul care întinde laţuri, întind curse, şi prind oameni. Cum se umple o colivie de păsări, aşa se umplu casele lor – vedeţi, însu-Şi Domnul ne spune, că acele case, NU este casa Domnului, ci CASELE LOR - prin vicleşug; aşa ajung ei puternici şi bogaţi. Se îngraşă, lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău…., ” (Is. 5. 26-28).

Fraţi şi surori, cred că toţi ştiţi că, Dumnezeu pe pământ NU a avut decât o singură Casă închinată Numelui Său, unde locuia Slava Domnului, Templul din Ierusalim, şi tot poporul din Țara Israel, se ducea la casa aceea.

Astăzi, se spune, „Casa Domnului, Casa Domnului, Casa Domnului”.

Eu stau şi mă gândesc aşa: Dacă acele case, sunt cum zic unii, Casa Domnului, sau biserică, cum se mai spune, eu sunt c-am nelămurit; dacă se întâmplă o nenorocire, după cum se şi întâmplă pe pământ, şi dacă respectivele case sunt arse de vreun incendiu, dărâmate de vreun cutremur, luate de ape, asta ar însemna, că Dumnezeu a rămas fără Casă, fără Biserică! ! ? ? DA? ? ?

Avem oare un Dumnezeu aşa de slab, încât să îngăduie să I se dărâme Casa, adică Biserica, câştigată de Domnul Iisus cu preţul vieţii Lui? ?    

Fraţi şi surori, spre fericirea Domnului şi a unora dintre noi, este că, Biserica Domnului NU este o casă din pământ, pe care se bizuiesc oamenii, ci Biserica este construită din pietre vii (1 Petru 2. 5), şi ea este, stâlpul şi temelia adevărului (1 Tim. 3. 15) lui Dumnezeu. Despre această Biserică, El spune:  „căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui„ (Zaharia 2: 8).

Mă doare foarte tare, când văd, cum se caută a profita de pe urma oamenilor neştiutori, şi în cazul de faţă, în ale Sfintelor Scripturi.  

În toate domeniile din lumea aceasta, în lumea fără Dumnezeu (Efes. 2. 12), dar şi printre aceia care se laudă că, cunosc pe Dumnezeu (Tit 1. 16), sau ridicat mulţi, spunând că ei fac, că ei dreg, pentru binele omului, dar în realitate, nu fac altceva, decât să jupoaie prin orice mijloace pe om, ca să trăiască ei bine, în huzur şi îmbuibare, din truda şi sudoarea altora, fie dintre partidele politice, fie dintre partidele religioase. Toţi profită de oameni, prin vrăjitoriile lor (Apo. 18. 23 ), prin înşelăciune (Iacov 5. 4), prin amăgire (Efes. 4. 14).

La început, când nu cunoşteam bine Scripturile, mai citeam şi eu acea revistă, dar când Dumnezeu a început să mă înveţe ( Ioan 6. 45) din Scripturi, - pentru că un om NU poate să înveţe cum învaţă Dumnezeu (Iov 36. 22), şi nici nu trebuie să ne înveţe cineva, decât Domnul (Evr. 8. 10, 11), - atunci, am abandonat acea revistă, dar dacă îmi mai ajungea vreodată vreo-una prin mână, rămâneam tulburat de cele scrise acolo, căci niciodată, NU găseam nimic pentru mântuirea omului de la osânda veşnică, ci numai lucruri, ce îi interesa doar pe cei ce sunt la conducerea partidelor religioase, în folosul, strict al lor, iar cel mai mult şi mai des, se bate monedă pe: „aduce-ţi zeciuieli, aduceţi zeciuieli la casa Domnului”; zeciuieli, cu care oamenii se plimbă prin străinătăţi, au concedii de odihnă prin diferite staţiuni, fie în ţară fie în străinătate, şi multe alte lucruri.

Într-o revistă, intitulată „Cuvântul Adevărului” din iulie-august 2007, se bate mereu monedă pe zeciuială. La pagina 8, scrie că: în Comunitatea penticostală Regională Braşov, toţi dau zeciuială, şi că şefii din acea comunitate, care NU muncesc nimic cu mâinile lor, (2  Tes. 3. 8, 10, 11), îşi iau salariul întreg. Este tare dureros și strigător la ceruri, cu ce se pot lăuda acești oameni! ! ! Fraţilor şi surorilor, este strigător la cer, cu ce caută să se laude oamenii aceştia, ce ruşine! Mi-ar fi frică de Domnul şi ruşine de oameni, să mă laud cu aşa ceva, dar NU mai este ruşine.

Eu, îi îndemn pe aceşti oameni, şi aş putea să le poruncesc în numele Domnului, să citească BINE, BINE, în 2 Cor. 11. 9-33; 12. 1-17, şi să ia învăţătură de la Pavel, să facă ÎNTOCMAI ca şi Pavel, și atunci să se laude, dar, ca Pavel.

Mă tem, că oamenii aceştia sunt ca cei despre care vorbeşte Pavel tot în 2 Cor. 11. 13-15, de aceea, nu este de mirare şi mare lucru, când NU vorbesc nimic despre mântuire, ci din dorinţa lor de câştig (Iuda 11), trăiesc după poftele lor şi se slăvesc pentru un câştig (Iuda 16), căci nu ştiu altceva, numai bani, bani, atunci şi sfârşitul le va fi după faptele lor.  

Aceasta în regionala Braşov, dar aşa mai sunt şi în regionala Bucureşti, Suceava, Timişoara, Cluj, şi mai ştiu eu care.

Cu tristeţe şi multă amărăciune, m-am întrebat plângând înaintea Domnului, câţi oameni temători de Dumnezeu (Ps. 103. 17-18, ) muncesc rupându-şi oasele din greu pe la boieri (patroni)? Muncesc în arşiţa soarelui de curg şiroaie de sudoare pe ei, şi nu-şi iau salariul la timp şi umblă din datorii în datorii pentru a-şi întreţine familia! Câţi pensionari şi pensionare cu nişte pensii de mizerie, îşi duc traiul cu greu de azi pe mâine, şi pentru că nu cunosc Scripturile, dar temându-se de Dumnezeu, îi cred pe aceşti oameni vicleni, şi fac ce spun ei, fără să cerceteze Scripturile, să vadă dacă ce li se spune este adevărat, aşa cum făceau cei din F. A. 17. 11!

Nişte oameni vicleni şi şireţi (Ef. 4. 14; Ier. 5. 27), care stau la umbră, la aer condiţionat şi nu produc NIMIC, îşi iau salariile la timp –strigător la ceruri -, din truda, sudoarea şi chinul unor amărâţi! Ce ruşine! Ce strigător la ceruri!

Câţi sfinţi sunt, care strigă către ceruri, când de la o zi la alta, viaţa oamenilor se face tot mai grea, tot mai apăsătoare, şi cei care NU produc nimic în economia acestei ţări – partidele politice și partidele religioase --, pun biruri pe capetele oamenilor (Matei 23. 4), cer bani prin orice mijloace.

Cei aproape 30 de ani de la revoluție, partidele politice, au pus biruri pe capul oamenilor, au tăiat până şi din amărâtele de pensii ale oamenilor, ca să-şi potolească setea, lăcomia de bani, de înavuţire.

Tot la fel este şi în partidele religioase, după cum spune Domnul:  căpeteniile din mijlocul poporului sunt ca nişte lupi care îşi sfâşie prada; varsă sânge, pierd sufletele, numai ca să-şi potolească lăcomia de bani (Eze. 22: 27).

Construiesc casele lor, de colectă a banilor oamenilor; catedrala mântuirii neamului, „biserici peste biserici, de diferite culte (partide religioase), fiecare cu siglele lor, cresc ca ciupercile peste noapte, pe toate ulițele, toate sunt, NUMAI pentru BANI.

În data de 17. 02. 2015, mi-a ajuns iarăşi în mâna mea, aceiaşi revistă, „CUVÂNTUL ADEVĂRULUI”, din Ianuarie 2015, dar iarăşi, n-am găsit NIMIC despre mântuire şi pentru mântuire, doar vorbării goale (2 Tim. 2. 16).

Pentru mântuire, Nu am găsit NIMIC, dar, de la pagina 12, pe aproape trei pagini, am găsit, aceiaşi problemă din 2007, aşa zisa zeciuială.

În cele trei pagini, este pomenit de 65 de ori, cuvântul zeciuială, şi ca titlu, zice: „învăţătură despre dărnicia creştină”.

În Biblie, în cele 1223 de pagini, este scris doar de 20 de ori, cuvântul zeciuială, şi de 17 ori, zeciuiala. Dar, prin ceea ce fac ei, se vede că au intrat în SEVRAJ, din lipsă de bani, nu le mai ajung banii, sau învăţat cu bani mulţi, nu ca unii dintre sfinţi, care îşi târâie viaţa de azi pe mâine, mulţumindu-I Domnului cu bucurie pentru ceea ce au (Filip. 4. 11-12).

La data de mai sus, 2015, eu nu am nici pensie, nu am nimic, decât pe Domnul, şi trăim din pensia de boală a soţiei, de 500 de lei, şi am îndestulare în casă, că de multe ori, mă cuprinde şi frica, şi-I spun Domnului cu mulţumiri: „Doamne, mai înainte de toate aceste îndestulări, dă-mi mai mult îndestulare din cuvântul mântuirii, deplina cunoştinţă a mântuirii (2 Petru 1. 8), şi trăire întocmai după rânduielile (1 Cron. 24. 19; 2 Regi 17. 13; Is. 30. 1; Ezec. 20. 19) de pe Calea mântuirii”.

Aceasta trebuie să căutăm mai întâi, MÂNTUIREA, așa cum spune Domnul în Matei 6. 33, şi celelalte trebuincioase vieţii acesteia, ni le va da Domnul pe deasupra. Avem exemplu cu minunile săvârşite de Domnul Iisus, când a săturat cu cinci pâini şi doi peşti, cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi copii (Matei 14. 17-21).

Altădată, cu şapte pâini şi câţiva peştişori, a săturat patru mii de bărbaţi, afară de femei şi copii (Matei 15. 34-38).

În toate aceste minuni, NU a adus nimeni cu sacii sau cu căruţa alimente, şi asta eu o văd în casa mea, puţinul care îl am, îmi ajunge şi para ajunge.

Prin faptul că strigă cu disperare după bani, se vede lămurit, că ceea ce spune Domnul prin Ezechiel 34. 3-22, se împlineşte asupra lor. Iar toate acestea, fiindcă,  sufletul lor, nesocotesc legile Domnului, şi urăsc rânduielile Lui, aşa încât să nu împlinească toate poruncile Lui şi să rupă legământul încheiat cu Dumnezeu (Lev. 26. 15).

NIMIC nu am găsit în revistă, despre mântuire şi condiţiile de mântuire, ci, numai BANI, BANI, şi iarăşi BANI! !  Iar Domnul, prin Ezechiel 20: 19, porunceşte: „Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru; umblaţi întocmai după rânduielile Mele, păziţi poruncile Mele, şi împliniţi-le, ca să trăiţi (Ezec. 20. 21).

Aceasta m-a indignat rău de tot, şi m-a determinat să vă scriu câte ceva, ca să cunoaşteţi şi voi adevărul, adică, învăţătura Mângâietorului, Duhul Sfânt (Ioan 14. 26), Duhul adevărului, care ne călăuzeşte şi ne învaţă, TOT ce ia fost dat de către Domnul Iisus să ne înveţe (Ioan 16. 13-15), şi care învăţătură, ne poate face liberi (Ioan 8. 31, 32) de orice înşelăciune; că şi cei care au scris revista aceasta, caută să se folosească tot de adevăr (Ps. 139. 20), dar, răstălmăcind Scripturile (2 Petru 3. 16) în folosul lor.

Aşa ne spune Scriptura: „în lăcomia lor vor căuta ca prin cuvântări înşelătoare, să aibă un câştig de la voi (2 Petru 2. 3). Dar „sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ (Filipeni 3: 19).

Gura lor este dulce ca smântâna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul, dar când ies ele din gură, sunt nişte săbii (Ps. 55: 21  ).

Iată, zice Domnul, că El are necaz, pe oamenii care iau cuvântul lor şi-l dau drept cuvânt al lui Dumnezeu (Ier. 23: 31).

Şi toate acestea, se întâmplă, pentru că, NU mai sunt sfinţii de altădată, prooroci, pe care Domnul să-i pună, să privegheze peste Casa Domnului (1 Cor. 3. 16; 6. 19; 2 Cor. 6. 16; Evr. 3. 6) peste toţi nebunii şi peste toţi cei ce se dau drept oameni ai lui Dumnezeu, că să-i arunce în butuci şi în fiare (Ier. 29: 26).

De aceea, eu, doresc prin aceasta, să vă fac cunoscut adevărul, NU spre folosul meu, ci spre folosul vostru.

Mai întâi, vreau să vă spun, să nu gândiţi greşit despre mine, să nu credeţi cumva, că eu aş fi împotriva învăţăturii despre dărnicie, NU, să mă ferească bunul Dumnezeu, căci prin dărnicie, are Biserica hrana trupului acesta de carne, şi nu va duce lipsă; însă, dărnicia să fie făcută, ÎNTOCMAI cum făceau apostolii, şi după învăţătura lor (Col. 2. 6, 7).

Însu-şi Duhul Sfânt, ne dă învăţătură, când spune prin gura lui Pavel: „Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n-am trăit în neorânduială, între voi. N-am mâncat de pomană pâinea nimănui;   Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum lucram zi şi noapte, ca să nu fim sarcină nici unuia din voi, şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu (1 Tes. 2: 9 ). Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce. ” (2 Tes. 7. 8).  Căci, nu copiii Sunt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor. (2 Cor. 12. 14).

Vedeţi ce spune Duhul Domnului, nimeni NU trebuie să fie povară pentru fratele lui, şi mai ales în vremuri ca acestea, ci fiecare să-şi câştige hrana muncind cu mâinile lui, iar „CINE NU VREA SĂ MUNCEASCĂ, NICI SĂ NU MĂNÂNCE”.

O place cuiva, NU o place, NU avem ce face, aceasta este rânduiala lui Dumnezeu, şi nu poate fi încălcată.

Dărnicia se strângea în prima zi a săptămânii (1 Cor. 16. 2), şi nişte oameni de încredere (2 Cor. 8. 20, 21), duceau ajutoarele la sfinţii săraci, DAR, cei care strângeau dărniciile fraţilor sfinţi să le ducă la cei săraci, ei nu erau chiulangii, munceau şi ei cu mâinile lor ca şi fraţii lor; ei NU-ŞI făceau partea lor, şi dacă mai scăpa printre degete, mai ducea şi la cei în lipsuri, ei duceau totul sfinţilor săraci.

Acum, să vedem, după Scripturi, după învăţătura Duhului Sfânt, cum se făcea această dărnicie, şi pentru aceasta, vom trata unele puncte - după cum sunt punctate în revistă -, din acea învăţătură a revistei, dar conform cu Scriptura, adică, după cuvintele, (Deut. 4. 10, 18; 18. 19; 1 Sam. 15. 11; Ps. 50. 17; Is. 51. 16; 59. 21; Ier. 6. 19; 19. 15), Cuvântului lui Dumnezeu (Ioan 10. 35; 1 Petru 1. 23), pe care Îl păzea şi Domnul Iisus (Ioan 8. 55).

În revistă, la pagina 12, scrie aşa:

A.      a) punctul l. ce este dărnicia creştină?

Ştim, că prin dărnicia creştină, dacă se practică întocmai ca în Biserica primară, sfinţii nu vor duce lipsă de nimic. Însă m-am legat de acest punct, fiindcă aici, spune că la Dumnezeu se aduce bani, şi veţi vedea mai încolo, că nu se aduce bani înaintea Domnului. Ştiu, o să se spună, că la templu era o cutie, unde a pus şi văduva cei doi bănuţi ai ei. Banii care se strângeau în acea cutie în care a pus şi văduva, era pentru îngrijirea Templului (2 Cro. 24. 6).

Dar, banii fiind rădăcina tuturor relelor (1 Tim. 6. 10), tocmai din această cauză, au ajuns să se strice preoţii de la vremea aceea, şi făcuse din Casa Domnului, o peşteră de tâlhari.

Din banii strânşi la Templu, preoţii au cumpărat pe Iuda, ca să-L vândă pe Domnul Iisus, iar după aceea, nu iau mai primit înapoi în visteria Templului, fiindcă erau plini de sânge (Matei 26. 15; 27. 4-6).

Argint şi aur, se strângea într-o ladă dinainte de a se începe construcţia Templului, şi tocmai pentru asta se strângea, pentru îngrijirea Templului,  (2 Cro. 24. 7-9; 2 Regi 12. 9)

Punctul lIl. Ne spune scriitorul acestui articol:

„dărnicia nu trebuie înţeleasă ca o obligaţie, ci ca un har.

Atunci, dacă nu este o obligaţie, de ce se ameninţă oamenii cu blestemul din Mal. 3. 9?

Iar esenţa harului este bucuria de a îmbogăţi pe alţii, spune scriitorul articolului”.

Adică, pe cine să îmbogăţim, pe cei care nu respectă poruncile Domnului, de a munci cu mâinile lor şi vor să se îmbogăţească (Ier. 5. 27) din sudoarea altora? ?  

b) punctul II. Dărnicia ca zeciuială, zeciuiala adusă la Casa Domnului(Mal. 3. 10).

Mai întâi, vreau să vedeţi ce făgăduinţe face Dumnezeu Tatăl, despre o lege nouă şi un legământ nou, pe care El îl va face cu poporul nou ales (Rom. 9. 25), cu fii Dumnezeului celui viu (Rom. 9. 26, ) prin Robul lui Dumnezeu, Domnul Iisus, şi în care, va nădăjdui TOATE ostroavele pământului.

„Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul, şi nu-l va face să se audă pe uliţe.

Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr.  El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ; şi ostroavele vor nădăjdui în legea Lui. ”Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile şi le-a întins, care a întins pământul şi cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, şi suflet celor ce merg pe el. „Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire, şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor,  să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi, şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric. Eu Sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea idolilor” (Is. 42: 1-8).

În legământul cel nou şi în legea nouă, în care vor nădăjdui mulţi de pe faţa pământului, în legea Duhului Sfânt (Rom. 8. 2), legea desăvârşită a mântuirii (Iacov 1. 25), NU EXSISTĂ, cuvântul ZECIUIALĂ.

Acest cuvânt a fost schimbat în Noul Testament (noul legământ), cu, cuvântul DĂRNICIE ŞI MILOSTENIE.

Tot în această lege a mântuirii, NU există Casa Domnului, ca OBIECTIV, cum era Templul din Ierusalim, ci ni se spune că: noi, fiecare individ împarte, care se lasă călăuzit de Duhul lui Dumnezeu, este:

- fiu al lui Dumnezeu (Ioan 1. 12; 10. 34-35; Rom. 8. 14; Gal 3. 26 ),

- este Templul lui Dumnezeu (1 Cor. 3. 16; 2 Cor. 6. 16),

- este Templul Duhului Sfânt (1 Cor. 6. 19),

- este, casa lui Dumnezeu (Evr. 3. 6; 10. 21; 1Tim. 3. 15; 1 Petru 4. 17).

Trebuie avut în vedere, că, din ziua cincizecimii, după ce au fost botezaţi cu Duhul Sfânt, ucenicii NU se mai duceau în casa pe care Domnul o numise peşteră de tâlhari.

Se duceau doar unii dintre apostoli – pentru că dintre ceilalţi ucenici, niciunul NU cuteza să se apropie de apostoli (F. A. 5. 13) -, însă, nu se duceau ca mai înainte, ca să asculte la preoţi când citeau Legea de la Moise, ci se duceau să vestească (F. A. 5. 19, 20) Evanghelia Domnului Iisus.

Însă, preoţii au început să-i ia la goană, să-i prigonească, să-i închidă în temniţe (F. A. 5. 25). Pe Ştefan, l-au omorât şefii de religie de la vremea aceea, pentru că el a spus că, Dumnezeu NU mai locuieşte în case făcute de mâna omului, ci „Cerul este scaunul Lui de domnie” (F. A. 7. 48-60).

Nucleul începutului Bisericii primare, începuse să se strângă, şi se strângeau câte 2-3 (Matei 18. 20) poate chiar mai mulţi, prin case la fraţi, aceasta ne este arătat în Scripturi: Rom. 16. 5; Fil. 2. 25; Col. 4. 15; 1 Cor. 16. 19, şi sunt convins, că nimeni NU cerea zeciuieli din casele fraţilor.

La OBSERVAŢII, scriitorul revistei, zice că:

La Matei 6. 1-4 şi 23. 23 se spune că este poruncă de la Domnul Iisus despre zeciuială, dar nu am văzut nici o poruncă acolo, ci doar o mustrare şi îndemnare, de cum trebuiau să facă la vremea aceea, acei farisei (făţarnici).

c) texte biblice care vorbesc despre dărnicie ca zeciuială.

În versetele Geneza 14. 17-24, ne este arătat că, Avraam a dat zeciuială lui Melhisedec, dar acest Melhisedec, era mare preot, şi Avraam, ia dat zeciuială, marelui preot.

În Deut. 14. 22-27, ne este arătat, cum se aducea zeciuiala înaintea Domnului. Zeciuiala din toate veniturile poporului, se aducea de către tot poporul, DOAR într-un singur loc, ales de Dumnezeu, la Templu din Ierusalim. Iar dacă locul ales de Domnul era prea departe de ei, ei trebuiau să-şi vândă zeciuiala (Deut. 14. 25, 26), iar acolo la locul ales de Domnul (Deut. 12. 11), cu banii obţinuţi din vânzarea zeciuielilor, poporul trebuia să-şi cumpere din nou – de aici reiese, că NU se aduceau bani ca zeciuială - ce adusese ca zeciuială înainte Domnului.

Acolo în locul ales, o anume parte din zeciuieli, trebuia dată preoţilor, Leviţilor, care făceau slujbă în Casa Domnului zi şi noapte (1 Cro. 9. 33; Neemia 1. 6; 10. 36-39; Luca 1. 8; 2. 37), după care, întreg poporul, trebuiau să se bucure înaintea Domnului mâncând şi bând acele zeciuieli, timp de mai multe zile.

O parte din zeciuială, trebuia să o dea Levitului, preotului, care nu avea, nici moşii, nici pământuri, nici averi (Deut. 14. 28, 29; Neemia 10. 37), doar ceea ce li se dădea de către popor. La preoţi nu se dădea bani, ci doar alimente, îmbrăcăminte (Exod 28), şi alte lucruri trebuincioase vieţii.

Preoţii aceia, NU trebuiau să aibă absolut nimic, decât slujba de preot şi cele trebuincioase vieţii, ATÂT. Oare noi astăzi, care am fost chemaţi să fim o preoţie sfântă, trebuie să avem mai mult decât aveau ei în vremea aceea, sau cât ne trebuie pentru traiul de azi pe mâine? ?  NU, tot la fel trebuie să trăim şi noi, ca ei. Sau ca Domnul Iisus, El nu a avut nimic pe pământ, decât suferinţă pentru noi, ca să ne îmbogăţim în El (Col. 2. 2).

Luaţi seama, în Deut. 14. 28, ne este arătat, că de pe TOATĂ întinderea ţării Israel, zeciuiala o aducea, NUMAI într-un SINGUR loc ales de Domnul, şi DOAR o dată pe an (Neemia 10. 35), NU de fiecare dată, sau de două ori pe zi, de câte ori te duci în casele lor de adunare.  

B. a) zeciuiala este proprietatea Domnului, spune cel ce scrie articolul.

Să vedem ce zice şi Domnul.

În psalmul 50. 7, 12-14, 16-18-23, Domnul spune aşa: „Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, şi te voi înştiinţa. Eu Sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău. Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea. Oare mănânc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sângele ţapilor? Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt – la apa botezului -.

Dumnezeu zice însă celui rău: „Ce tot înşiri tu legile Mele, şi ai în gură legământul Meu, când tu urăşti mustrările, şi arunci cuvintele Mele înapoia ta? Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu prea-curvarii. Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri (Ier. 5. 27). Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale. Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu Sunt ca tine. Dar te voi mustra, şi îţi voi pune totul sub ochi! Luaţi seama, deci, voi care uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.

Cine aduce mulţumiri – nu zeciuieli -, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui – să nu mai trăiască ca păgânii (Tit 2. 12) -, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.

În toate acestea, NU am găsit, ca, zeciuiala – aşa cum spune acest scriitor – să fie proprietatea Domnului. Toate zeciuielile erau închinate Domnului, şi trebuiau date Domnului, DAR, după ce dădea partea Leviţilor, adică preoţilor, cel ce aducea zeciuiala, mânca şi bea acolo la locul ales de Domnul, împreună cu toată casa lui, şi se bucura (Deut. 14. 26; 1 Împ. 4. 20) înaintea Domnului, într-un oarecare număr de zile.

c) Zeciuiala e moştenirea lui Dumnezeu, zice acest scriitor, făcând referire la versetele  Lev. 27. 30; Num. 18. 20, 21.

În acele versete este arătat, cum poporul dădea zeciuială preoţilor.

În Evrei 7. 5, Cuvântul ne spune că, după Lege (Vechiul Testament), DOAR fiii lui Levi, care îndeplineau slujba de preoţi, aveau poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam.

Dar astăzi, care este poporul şi care sunt cei ce îndeplinesc slujba de preoţi? Cine, şi cui i se mai dă zeciuială? Preoţi, sunt doar acei aleşi de Dumnezeu (Exod 19. 5-6; 28. 1), să fie o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt pentru Dumnezeu (1 Petru 2. 9; Apo. 1. 6), cine către cine, mai dă zeciuială, preot către preot? ? Adică, eu îţi dau ţie, tu îmi dai mie, şi tot aşa, unul la altul!

d) Închinarea prin zeciuială este o dovadă a dragostei şi părtăşiei creştine, spune scriitorul în revistă.

În învăţătura directă a Domnului Iisus, în Evanghelie, NU este nicăieri poruncă, care să spună Domnul: „aduceţi zeciuieli”, NU există aşa ceva, şi dacă NU există, să nu adăugăm noi (Prov. 30. 5, 6; Apoc. 22. 18, 19).

Înainte de a se înălţa la cer, Domnul spune ucenicilor: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi (Ioan 16. 12-15).

Învăţătura, despre care vorbeşte Domnul în versetele de mai sus, este învăţătura dată apostolilor, prin Duhul Sfânt, începând de la faptele apostolilor şi până la cartea inclusiv Apocalipsa. În toată această învăţătură dată de Domnul prin Duhul Sfânt către apostoli (F. A. 1. 2, 16; 15. 28; 1 Petru 1. 12; 2 Petru 1. 21), NU există cuvântul ZECIUIALĂ.

Ajutorarea (Rom. 15. 25, 26; 1 Cor. 16. 1; 2 Cor. 8. 4, 6, 20; 9. 1) se face între fraţii care se cunosc; fiecare, ar trebui să avem grijă de fratele de lângă noi, să ne ajutăm reciproc, ca să nu ducem nici unul lipsă, iar prin aceasta, să vadă lumea, că suntem ucenicii Domnului, aşa cum spune Domnul în Ioan 13. 34, 35.

e) Dumnezeu porunceşte să dăm zeciuială, la casa Domnului, spune acest scriitor.

Este minciună, că Dumnezeu porunceşte, asta a fost doar în vechime.

După cum am spus, NU există casa Domnului ca OBIECTIV! Ea fost abandonată de Dumnezeu de multe ori, când poporul făcuse case sodomiţilor în Casa Domnului (2 Împ. 23. 5-7), de aceea, mai târziu, Domnul Iisus, a numit-o peşteră de tâlhari.

Despre celelalte puncte din revistă, nu este nevoie să mai vorbesc, fiindcă ei repetă întruna cu zeciuială, zeciuială, adică plată, adică bani.

De aceea, uitaţi ce vorbeşte Domnul prin proorocul Mica 3: 11: „ Căpeteniile cetăţii judecă pentru daruri, preoţii lui învaţă pe popor pentru plată, şi proorocii lui proorocesc pe bani; şi mai îndrăznesc apoi să se bizuie pe Domnul şi zic: „Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire! ”  Oamenii aceştia care toată ziua strigă, zeciuieli, zeciuieli, sunt ca cei despre care vorbeşte Domnul în Mica 3. 5:   dacă au de muşcat ceva cu dinţii, vestesc pacea, - adică mântuirea -, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vă vestesc că sunteţi sub blestem, deci nu veţi fi mântuiţi -.

Voi citi mai departe, unde scriitorul articolului, spune că….. C) Piedici în calea închinării cu zeciuiala, ESTE:

a)Lipsa de învăţătură şi de cunoaştere a Scripturii.

Aici este adevărat! ! ! acum spun adevărul, necunoașterea Scripturilor, îi face pe bieții oameni să cadă în plasa lor, și tocmai pe aceasta mizează și ei, aici este cheia succesului lor în a câştiga bogăţii, de aceea nici nu-i învaţă pe oameni ce trebuie învăţat despre şi pentru mântuire; ei nu fac decât să ceară bani întruna, răstălmăcind (2 Petru 3. 16) Scripturile în folosul lor, fiindcă ei sunt mai mult, iubitori de bani (2 Tim. 3. 2), iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu (2 Tim. 3. 4), dumnezeul lor este pântecele (Filipeni 3. 19).

De aceea, spune Domnul prin proorocul Ieremia 12: 10, că:  „Un mare număr de păstori îmi pustiesc via, îmi calcă ogorul în picioare; ogorul meu cel plăcut îl prefac într-un pustiu părăsit. Iar prin gura lui Isaia 3: 12, spune Domnul: „Poporul meu este asuprit de nişte copii – cât de adevărate sunt aceste cuvinte; prin adunări, nu găseşti decât studenţi la şcoala de teologie, adică la şcoala de meserii  -, şi-l stăpânesc nişte femei! Poporul meu, cârmuitorii tăi te duc în rătăcire, şi pustiesc calea pe care umbli!

Fraţi şi surori, copii Domnului nu trebuie să fie învăţaţi de cineva prin şcoli, de vreun om, NU. Copii Domnului, sau ucenici ai Domnului, sunt acei care au primit învățătura Tatălui (Ioan 6. 45), și ei au primit din partea Celui Sfânt, o UNGERE (1 Ioan 2. 20), şi această ungere îi învaţă (1 Ioan 2. 27) din Scripturi, înţelepciunea care duce la neprihănire, la mântuire (2 Tim. 3. 15, 16), așa cum ne spune și în Evrei 8. 10, 11.

Dar noi, în ascultare de Cuvânt, trebuie să facem ce stă scris în 2 Tim. 3. 5, să ne depărtăm de astfel de oameni.

b) scriitorul revistei, mai spune: Ideea că zeciuiala este o cerinţă a Legii mozaice şi o cerinţă a Noului Testament.  

NU este nici o cerinţă a Noului Testament, NU scrie nicăieri în Noul Testament, poruncă de la Domnul despre, ZECIUIALĂ. Din contra, în Efeseni 2: 14, 15 scrie:  „Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace”.

În Coloseni 2: 14, scrie: „ A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce”.

Astăzi, creştinul, ucenicul Domnului Iisus (Ioan 8. 31, 32), trăieşte după o lege nouă, Legea Duhului Sfânt, căci dacă NU trăieşti ÎNTOCMAI după această lege, eşti pierdut, IRECUPERABIL.

Sunt o mulţime de lucruri scrise în acest articol, lucruri doar spre folosul celor care scriu şi conduc adunări de partide religioase, lucruri care NU au nici o legătură cu mântuirea, şi aceasta este rău, şi pentru ei şi pentru cei ce ascultă de ei (2 Tim. 3. 13).

Mântuirea, NU se obţine prin intermediul unui om sau unui cult, sau mai ştiu eu ce, căci Domnul spune: „Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul” (Ier. 17. 5)!

Căci este o zi de mânie a Domnului, când va nimici totul de pe faţa pământului (Ţef. 1. 2, 3), şi va „pedepsi pe toţi oamenii, care se bizuiesc pe drojdiile lor, şi zic în inima lor: „Domnul nu va face nici bine nici rău” (Ţef. 1. 12).

Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz……atunci voi pune pe oameni la strâmtorare; le voi vărsa sângele ca praful, şi carnea ca gunoiul (Ţef. 1. 14-17; Apoc. 13. 7; Mat. 24. 13).

MÂNTUIREA, se obţine printr-o relaţie personală, a fiecărui individ cu Domnul Iisus; la această relaţie, se poate ajunge doar prin adâncirea în legea slobozeniei (Noul Testament), şi împlinirea cu fapta (Iacov 1. 25; 2. 22, 26; 2 Petru 1. 5)  întocmai cum stă scris (Matei 28. 20; Luca 10. 26; Ioan 14. 15, 21; 1 Cor. 4. 6; 2 Ioan 6; Apo. 3. 10).

Mântuirea este personală, în cămăruţa ta (Is. 26. 20; Matei 6. 6), adunările sau strângerile, se fac, pentru a binecuvânta pe Domnul, pentru al lăuda, al prea mări, a face mărturisiri despre cum ai lucrat pentru Domnul, ce minuni a făcut Domnul prin tine, ce ai pătimit tu (F. A. 5. 40, 41) pentru El, mărturisind Numele Lui (Evr. 13. 15).

Am să mai punctez doar punctul D. c)

Punctez acesta, fiindcă acolo spune că în F. A. 3. 33-37, ar spune despre zeciuială, dar capitolul 3 nu are decât 26 de versete.

d)  de ce scrie aici, la acest punct, eu mă îngrozesc, fiindcă îi îndeamnă pe oameni să-şi vândă tot ce arată ei acolo; după cum am mai auzit că sa întâmplat cândva prin America, şi după ce le-a luat averile, i-au pus să se omoare, că aşa vor ajunge în raiul lui Dumnezeu.

Eu, îi îndemn pe aceşti oameni, care tipăresc acea revistă, şi care scriu astfel la oameni, şi îndemnaţii şi voi, să facă ei primii ceea ce cer la oameni să facă, cum cere Domnul Iisus în Luca 18. 22, 22:   „vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă. ”

Dacă ei vor face aşa, şi noi îi vom urma, şi vom da o pildă celor din lume. Dar ei sunt aşa cum zice Domnul în Luca 11. 46, „Vai şi de voi, învăţători ai Legii” a răspuns Isus. „Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele.

Fraţilor, faceţi cum ne învaţă Scriptura (F. A. 17. 11), şi cum făceau şi înaintaşii noştri. „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni (Fapte 2: 42; 1 Cor. 11. 2; Col. 2. 7; 2 Tes. 3. 14).

Scriptura mai spune că, dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie (1 Timotei 6: 3 -5 ), este plin de mândrie, şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zădarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig, fereşte-te de astfel de oameni.

Feriţi-vă fraţi şi surori, MÂNTUIREA o veţi căpăta, dacă veţi face ce spune Domnul în Matei 6. 6. Acolo Îl vom găsi pe Domnul, NU în casele celor ce umblă după slava ce şi-o dau unii altora, aşa cum zice Domnul prin proorocul Osea 8: 4: sau ordinat ei unul pe altul, sau făcut căpetenii fără ştirea Domnului.

Aceasta este vremea „când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor (2 Timotei 4: 3  ).

În 2 Ioan 8-11, ni se spune aşa: „Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină.  Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu.

Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.  

Dacă vine cineva la voi, şi NU vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: „Bun venit! ” Căci cine-i zice: „Bun venit! ” se face părtaş faptelor lui rele”.

Ţineţi bine minte, ucenicii Domnului TREBUIE să se ţină de Cuvântul adevărat, ca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă, şi să înfrunte pe potrivnici (Tit 1: 9 ). Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, NU are pe Dumnezeu.

Apostolii, insuflaţi de Duhul Sfânt, ne spune în Scripturi: „În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate, care trăieşte în neorânduială, şi nu după învăţăturile pe care le-aţi primit de la noi.

 Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n-am trăit în neorânduială, între voi. N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. (2 Tes. 3. 6-8, 14, 15). Şi dacă n-ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnaţi-vi-l, şi să n-aveţi nici un fel de legături cu el, ca să-i fie ruşine. Să nu-l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci să-l mustraţi ca pe un frate.

            Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. Eu Sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.

Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!  Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!

Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino! ” Şi cine aude, să zică: „Vino! ”

Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!  

Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: „Da, Eu vin curând. ” Amin!

Vino, Doamne Isuse!

 Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin (Apoc. 22. 12-15, 17, 20-21).

Fraților și surorilor, binecuvântați pe Tatăl în numele Domnului Iisus Hristos, TOT ce v-am scris aici, este conform Sfintelor Scripturi, dacă veți lua seama la acestea toate, bine veți face, căci TOTUL este spre mântuirea voastră și a casei voastre. Fiți binecuvântați cu toată casa voastră. AMIN, AMIN, AMIN.