, , Dumnezeu nu-şi protejează întotdeauna copiii credincioşi de suferinţă. El ştie că suferinţa este necesară pentru creşterea noastră spirituală. De aceea, biserica din Smirna nu a fost scutită de suferinţă. Domnul însă i-a încurajat zicând: „nu vă temeţi nicidecum de ce aveţi să suferiţi” (v. 10). Domnul i-a avertizat că Satana urmărea să arunce în temniţă pe câţiva dintre ei. Dumnezeu i-a dat putere lui Satan să arunce credincioşi în temniţă pe nedrept! Noi însă trebuie să ne amintim că Satan nu poate să ne facă nimic fără a dobândi permisiunea lui Dumnezeu mai întâi. Şi chiar dacă am fi aruncaţi în temniţă, aceasta va fi doar spre a ne încerca (v. 10). Dumnezeu se foloseşte chiar de întemniţare pentru a-si îndeplini scopurile. Pavel a spus „împrejurările (din temniţă) în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei” (Filipeni 1: 12-14). Dumnezeu s-a folosit de întemniţarea lui Pavel pentru a împlini un număr de scopuri:  pentru a-l sfinţi pe Pavel;  pentru a converti câţiva dintre paznicii lui Pavel din închisoare;  pentru a-i oferi lui Pavel oportunitatea de a-şi scrie epistolele;   pentru a încuraja mulţi alţi credincioşi să predice fără teamă. Cu adevărat, Dumnezeul nostru controlează evenimentele mai presus de Satan, în aşa fel încât totul lucrează doar pentru îndeplinirea scopurilor divine (Romani8: 28; Psalm 76: 10). Tatăl nostru cel ceresc este cel care decide perioada în care copiii Săi trebuie să treacă prin necaz. Chiar şi în zilele, , marelui necaz” viitor, Isus a spus că „din pricina celor aleşi, acele zile vor fi scurtate” (Matei 24: 22). El nu-si va uita aleşii când vor fi cuprinşi de marele necaz pe pământ. „Nu te voi uita. Te-am săpat pe palmele mâinilor Mele” este Cuvântul Său către noi. (Isaia 49: 15, 16). Este o mare mângâiere pentru noi să ştim aceasta. Va trebui să ne-o amintim în zilele ce vor veni, când vom suferi pentru Domnul. El nu va permite vreodată să fim încercaţi peste măsura noastră. El ţine mâna pe butonul de comandă a suferinţelor noastre şi va micşora nivelul acestora la timpul potrivit.

„Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii” este îndemnul Domnului (v. 10). Ar trebui să fim dispuşi chiar să murim dacă este necesar pentru a putea rămâne credincioşi Domnului. Nu urmaţi credincioşilor care îşi compromit mărturia doar de dragul unui mic beneficiu pământesc – cinste, promovare, bani, etc. Cum vor putea sta drepţi aceşti credincioşi înaintea Domnului în ziua în care nu se va mai putea cumpăra nici măcar hrana necesară fără semnul antihristului? (Apocalipsa 13: 16, 17) Cu siguranţă aceşti „credincioşi” vor accepta semnul lui antihrist pentru a supravieţui. Amintiţi-vă de cununa vieţii care este o răsplată mult mai mare decât orice cinste lumească şi chiar decât viaţa fizică însăşi. Din nou, Domnul recunoaşte că nu toţi au urechi să audă un astfel de mesaj. Şi astfel El îi cheamă pe cei ce au urechi de auzit, să audă. ”                                                                                                             

Zac Poonen