Întrebare: Mântuirea unui om depinde de eforturile unui alt om sau de harul lui Dumnezeu? Dacă un om nu face eforturi pentru un anumit om, acela nu va fi mântuit? Sau dacă un om face eforturi pentru un alt om, schimbă decizia lui Dumnezeu, care va alege să aibă har față de omul respectiv, pe care altminteri nu l-ar fi mântuit?

Răspuns: Știm că Dumnezeu iubește pe TOȚI oamenii. Atunci de ce unii sunt mântuiți, iar alții nu? Trebuie să știm cine mântuiește, adică Cine este Mântuitorul care ne poate mântui. Mântuirea este un proces care ține cât viața noastră. Totuși, are un început, început care se cheamă nașterea din nou. Ei, aici este problema cea mai grea… cum ajunge un om să fie născut din nou? Deoarece este foarte bine cunoscut faptul că fără nașterea din nou niciun om nu poate vedea pe Dumnezeu.

Există o parte din viața noastră, partea de până ne-am pocăit, pe care noi nu o mai vedem sau vrem s-o uităm cu totul după ce ne-am pocăit, poate că avem cu siguranță și motive ca să nu ne mai aducem aminte de păcatele trecute. Și făcând aceasta, uităm și CUM anume am ajuns să fim mântuiți.

Sunt oameni care ascultă o mie de predici și nu se pocăiesc. Sunt alții care ascultă o predică și se pocăiesc. Ce se întâmplă de fapt? Pentru că totuși există un mecanism logic, dacă stăm să ne gândim și să despicăm firul în câte vrem noi… Și uite așa, ajungem să vedem că există o grămadă de lucruri care au o influență, care își aduc o contribuție la mântuirea noastră și care sunt legate chiar foarte strâns între ele; în afară de faptul că Dumnezeu iubește pe toți oamenii și că mântuirea a fost pregătită, realizată și oferită prin Domnul Isus.

Ca un om să poată fi mântuit, trebuie să creadă în Isus Hristos, să Îl primească în inimă, să se pocaiască și să Îl urmeze. Se poate dezvolta fiecare propoziție în parte și se poate face un subiect de predică referitor la toate aceste cuvinte. Dar pentru aceasta este necesară mai întâi o întâlnire cu Isus, o confruntare cu Isus, iar aceasta se face astăzi prin vestirea Evangheliei.

Este un lanț întreg, în care fiecare verigă își are rostul ei. Pavel spune că nu se poate auzi Evanghelia fără un propovăduitor al ei, adică un trimis al Lui Dumnezeu, care are acest dar de slujbă. Pentru ca omul să creadă, trebuie deci ca mai întâi să audă și nu poate auzi dacă nu există un trimis, un propovăduitor. Aceasta ne ajută pe noi să înțelegem care ne este rostul prin lume ca mântuiți, după ce am fost deja mântuiți și de ce nu ne ia Domnul imediat acasă.

Evanghelia nu ajunge la oameni fără sacrificii, investiții în oameni și chiar în lucrurile necesare care necesită bani etc; se spune că Evanghelia este pe gratis, dar ca să ajungă undeva trebuie bani, că trebuie dusă de cineva care cheltuie și se cheltuie pentru aceasta.

Noi suntem lucrători împreună cu Dumnezeu… Lucrul acesta nu trebuie să îl pierdem din vedere, dar la anunțarea mântuirii, nu a înfăptuirii ei, că restul este treaba Lui. Dumnezeu, care cunoaște totul, va lucra în așa fel încât Evanghelia să ajungă la cei o vor primi și care vor lucra împreună cu EL la extinderea Împărăției Sale.

Aceasta este datoria oricărui creștin, să își spună și să își arate mărturia lui despre Dumnezeu în această lume, arătând în primul rând cum l-a schimbat Dumnezeu pe el. De mantuit, mântuiește numai Dumnezeu… Rolul nostru este să-i aducem pe oameni la Dumnezeu, la confruntarea cu EL prin Evanghelie – care este mântuirea lui Dumnezeu pentru toți oamenii. Iată de ce este important Cuvântul lui Dumnezeu ca să ajungă în mâna oamenilor. Iată de ce Papa și ortodocșii nu sunt de acord cu reformele, care au făcut unul dintre lucrurile cele mai bune, că au pus Biblia în mâinile omului de rând. Poporul piere din lipsă de cunoștință, dar cine o citește capătă cunoștință și poate afla mântuirea.

Una dintre condițiile găsirii mântuirii este ca și omul să fie interesat: „Mă veți găsi dacă Mă veți căută din toată inima.” (Ieremia 29:13) Cum vrei oare să găsești ceva dacă în primul rând nu cauți? Și apoi, ca să cauți, trebuie mai întâi să știi ce cauți și mai apoi unde să cauți. Domnul Isus ne învață personal: „Căutați mai întâi Împărăția Lui Dumnezeu.” (Matei 6:33); „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.” (Isaia 55:6)

Dumnezeu acordă mai multe șanse de a se salva unui om, chiar mai multe decât credem noi, îl ajută prin tot ce se poate, chiar îi lungește viața și-i pune în preajmă pe cine trebuie, pentru ca și el să poată auzi Evanghelia. Eu cred că Dumnezeu face chiar mai degrabă lucrul acesta cu cei care știe că vor crede mai ușor în EL și-L vor primi.

Că și primirea asta e cu… tâlc. Oamenii nu vor să primească pentru că sunt păcătoși și din cale afară de răi, aceștia sunt cei mai împotrivitori lui Dumnezeu și implicit Evangheliei și slujitorilor ei. Dar sunt și oameni care primesc ușor, pentru că ei sunt puțin mai buni decât restul lumii, există și astfel de oameni. Există oameni care sunt mai buni în unele lucruri decât mulți pocăiți, dar aceasta nu-i mântuiește. Ca ei să fie mântuiți trebuie să creadă în Cine și ce trebuie, și să facă ceea ce li se cere.

Cu decizia, este altceva; Dumnezeu a hotărât, a ales deja ca să mântuiască pe toți oamenii în Isus și asta chiar înainte de a fi lumea… ori noi acum abia ne-am născut, după mii de ani, vreo cinci, șase; hotărârea este făcută și alegerea este făcută prin faptul că EL a ales pe cei care au ascultat… La asta se referă alegerea… la modul în care vor fi mântuiți, nu că a ales ca unul să fie mântuit că i-a plăcut de ochii lui albaștri, iar de altul nu… Rugăciunile noastre pot grăbi lucrurile.

Nu este adevărată fraza că Dumnezeu nu l-a mantuit că nu a vrut EL, Dumnezeu, sau că noi putem schimba lucrurile în cazul unui om, forțându-L pe Dumnezeu cu ceva. Că mântuirea depinde în primul rând de Dumnezeu, care a dat-o și care o poate face, și în al doilea rând de omul care trebuie s-o primească, accepte… Ori dacă omul are voință liberă și nici Dumnezeu NU vrea să îl forțeze, noi nu putem face nimic, că totul depinde de voința omului, care în acest caz Îl refuză pe Dumnezeu, că dacă L-ar primi, ar fi mântuit.

Eu cred că Dumnezeu îi dă șanse unui om la mântuire cât mai multe și ani mai mulți chiar celui care refuză sistematic mântuirea – cel puțin asta am observat eu în unele cazuri – tocmai ca să priceapă mai bine care este voia lui Dumnezeu și ca să nu zică în ziua judecății: „Doamne, dar mie nu mi-ai mai dat timp de pocăință, că uite, mă pocaiam și eu… dacă trăiam până la o sută de ani… că încă mai aveam timp să Te cunosc, dar Tu nu m-ai lăsat.”

În virtutea faptului că Dumnezeu cunoaște toate lucrurile și că este suveran, EL alege ce să facă… să îi ia pe unii, să îi lase pe alții… mă refer la cei nemântuiți, adică EL știe care vor fi rezultatele finale chiar și după o sută de ani – zic eu o sută, și face ce vrea și cum vrea EL.

Până la urmă de ce l-a condamnat și pe diavolul la iadul cel veșnic? Deoarece Dumnezeu, care cunoaște toate lucrurile, știe că NICIODATĂ diavolul nu face pace și nu vrea și nu poate face pace cu Dumnezeu, aceasta este natura lui acum… Așa că Dumnezeu a creat iadul în primul rând pentru el și îngerii lui, locul cel mai îndepărtat și urât și rău din universul lui Dumnezeu, dar și pentru toți oamenii care nu ascultă de Dumnezeu și refuză ca să facă voia Lui. Apocalipsa 20:10: „Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.” Matei 25:41: „Apoi va zice celor de la stânga Lui: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!” Apocalipsa 21:8: „Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” Și apoi nici Dumnezeu nu l-a izgonit imediat din cer pe diavol, ci l-a lăsat să-și facă „damblaua” printre îngeri… și abia mai apoi a fost izgonit și până la urmă judecat și condamnat de Dumnezeu Tatăl, dar de fapt judecata finală… cu executare o va face Domnul Isus împreună cu Biserica Sa!

[Răspuns oferit de Ionel.]