Ce este credinţa?

   Iacov 2 -17: 'Tot aşa si credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. '

   Cercetez cerul cu sufletul, inima, gândurile ce-și caută un loc de odihnă dincolo de bolta albastră...
   Se grăbesc să ajungă acolo unde se știu bine primite, ascultate, înțelese, povățuite și iubite.

   Ar vrea s-aducă roada ce onorează credința, s-o așeze la picioarele Mântuitorului.
   Roada - acea atingere de mână ce-mparte pâinea cu cel flămând, ce mângâie prin zâmbet și rugăciune;
   Apa cuvintelor pline de încurajare care sting focuri sufletești nevăzute dar care scot afară fierbințeala suferinței și-a lacrimilor ce ard obrajii;
   Ștergarul ce ridică bolnavii din neputință, gustul pâinii dăruite, ceasul de odihnă dăruit mamei obosite de atâția copii și neajunsul treburilor nesfârșite;
   Ceaiul cald însoțit de vorbe care schimbă starea inimii întristate, rochița cusută în cântec de laudă și dată unui înger de primăvară care-o poartă până-i rămâne mică...
   Prăjitura ce-ai împărțit-o cu copiii vecinilor înainte să-ți saturi copiii pofticioși...
   Paharul de apă atât de dorit dar care, nu are cine să-l aducă la scaunul din care nu se mai poate ridica de ceva timp însetatul...
   Credința?

   Este rugăciunea în care noaptea trece ca ziua și zorii dimineții te prind amintindu-i pe toți, ca nu cumva să se piardă vreunul...

   Este iscălitură pe fiecare școală, biserică, spital, pat de suferință, mijloc de transport, loc de muncă în care Dumnezeu este chemat să fie Stăpânul.

   20 martie 2018, Alexandrina Tulics