Înțelegi cuvântul biblic?

Ți se pare clar?

Îți dai seama citindu-l ce ai de făcut și ce nu?

Îți dai seama cine ești în fața Lui Dumnezeu, a comunității (lume, biserică, familie etc) și a ta?

Iar aceste înțelesuri sunt împrumutate din surse externe: preoți, păstori, teologi etc, sau sunt înțelesurile tale, mediate de Dumnezeu? Poate ambele? …

Indiferent care sunt răspunsurile tale la aceste întrebări, îndemnul meu este următorul:

Nu aplica litera citită, textul așa cum este, fără să ții cont de înțelesul cel de dincolo de aparențe. Ai puterea asta în tine, pentru că ți-a dat-o Dumnezeu (Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare. – Ioan. 16:13).

Să luăm un exemplu:

Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.  (Ioan. 13:34)

Poruncă? …

Ce ar fi dacă nu ai considera ceea ce se spune acolo în textul biblic ca fiind poruncă?

Știu că și tu simți asta: o poruncă vine cu un anumit nivel de presiune. Trebuie să o faci, că dacă nu…

Cine ar vrea să trăiască o viață sub presiunea de a pune porunci în aplicare, odată ce ai acceptat o Împărăție a libertății?

Ce-ar fi să privești altfel lucrurile…

Mergi mai departe cu înțelesul versetului…

Cum ai putea să înțelegi versetul înlocuind cuvântul „poruncă”?

Sa zicem cu… „o cale”?

„Vă dau o cale nouă: iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit (și vă iubesc) Eu.”

Îți desfăsor, ar putea spune Mântuitorul, înaintea ochilor tăi o cale – mult mai bună decât cea pe care ai umblat până acum – pe care poți să mergi.

Dacă vrei, mergi, dacă nu, nu mergi. Ea există… Depinde de tine ce alegi. Dar dacă alegi calea asta, ea va duce la viață, la adevăr.

Cum ai putea să înțelegi versetul altfel?

Dacă ai înlocui cuvântul „poruncă” din verset cu „un nou adevăr”?

„Vă dau un nou adevăr (de trăit, de pus în practică, mult mai adânc): să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu…”

De pus în practică prin sacrificiul a tot ce este fals și inutil în tine pentru a aduce pace, comunicare și bunăstare în primul rând interioară.

Însă ești liber: îmbrățișezi adevărul sau nu. În final este treaba ta.

Dar adevărul acesta îți va revela o cale spre viață. Iubește, și vei trai astfel! Vei avea viață în tine.

Un nou înțeles al versetului

Dar dacă în citat ar fi vorba, în loc de „poruncă”, despre… „viață”?

„Vă dau o viață nouă (pe care s-o trăiți): iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit (și vă iubesc) Eu.”

Adică să trăiești iubind, dar în felul Său.

Iubirea este și aduce viață, după cum bine știi.

Iubirea nu ca sentiment. Poate nu ai sentimente de iubire (așa cum te-ai obișnuit să înțelegi asta) față de semeni. Ci cu înțelesul „iubirea ca mod de a acționa”:

– Să dăruiești din ceea ce ai spre binele altora;

– Să ajuți;

– Să respecți;

– Să tolerezi diferențele de nuanță;

– Să îndrepți cu blândețe. Și altele.

Puterea de a iubi astfel este în tine. Prin Isus Hristos, ea este acolo. Te costă o decizie să o activezi.

Ca să primești ceva trebuie să abandonezi ceva

Oricare înțeles ai ales, sau toate la un loc (oricum, ele sunt legate), nu poți face ce ți se zice fără să îți abandonezi mintea.

Nu să înnebunești, deși poate fi un mod metaforic de a spune.

Ci să lași regulile, criteriile, barierele, normele, experiențele tale de viață, ce se face și ce nu, cum se face și cum nu se face, cât, unde, de ce.

Lasă-le!

Alege un înțeles care ti se potrivește și trăiește-l.

În final, nici nu contează cât înțelegi. Contează să îmbrățișezi înțelesul – atât cât este – pe care ți-l dăruiește Hristos.

Fie cale: iubește! Mergi pe calea iubirii.

Fie adevăr: iubește! Iată adevărul despre tot: nu există decât iubire. Restul sunt forme ale minciunii.

Fie viață: iubește! Traiește-ți viața iubind.