Întrebare: Poate un creştin să-şi piardă mântuirea?

Răspuns: Înainte de a răspunde la întrebare, trebuie definit termenul “creştin”. Un “creştin” nu este o persoană care a spus o rugăciune, a ieşit în faţă (în faţa bisericii – n. tr.) sau a crescut într-o familie creştină. În timp ce fiecare din aceste elemente poate fi parte a experienţei creştine, ele nu sunt ceea ce ne “face” să fim creştini. Un creştin este cel care a primit mântuirea prin credinţă şi s-a încrezut pe deplin în Iisus Hristos ca Mântuitor personal (Ioan 3:16; Faptele Apostolilor 16:31; Efeseni 2:8-9).

Deci, având această definiţie în minte, poate un creştin să-şi piardă mântuirea? Probabil modul cel mai bun de a răspunde la această întrebare extrem de importantă este să examinăm ceea ce spune Biblia că se întâmplă la mântuire şi apoi să studiem ceea ce ar atrage după sine pierderea mântuirii. Iată câteva exemple:

Un creştin este o creaţie nouă. “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (sau: zidire) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). Acest verset spune că o persoană devine în întregime o făptură nouă ca rezultat al faptului de a fi “în Hristos”. Pentru ca un creştin să-şi piardă mântuirea, făptura nouă trebuie să fie anulată sau luată înapoi.

Un creştin este răscumpărat. “Căci ştiţi că nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii vostri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Petru: 18-19). Cuvântul “răscumpărat” se referă la ceva care a fost cumpărat şi la un preţ care a fost plătit. Pentru ca un creştin să-şi piardă mântuirea, Dumnezeu trebuie să-şi revoce preţul pe care l-a plătit prin sângele scump al lui Hristos.

Un creştin este justificat. “Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credintă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos” (Romani 5:1). A “justifica” înseamnă “a socoti sau a declara neprihănit”. Toţi cei care Îl primesc pe Iisus ca Mântuitor sunt “declaraţi neprihăniţi” de Dumnezeu. Pentru ca un creştin să-şi piardă mântuirea, Dumnezeu trebuie să-Şi ia Cuvântul înapoi şi să “renege” ceea ce anterior a declarat.

Un creştin are promisă viaţa veşnică. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3:16). Viaţa veşnică este promisiunea eternităţii în cer împreună cu Dumnezeu. Dumnezeu promite că dacă credem vom avea viaţa veşnică. Pentru ca un creştin să-şi piardă mântuirea, viaţa veşnică trebuie luată înapoi. Dacă un creştin are promisiunea de a trăi veşnic, cum Îsi poate încălca Dumnezeu această promisiune, luându-i înapoi viaţa veşnică?

Un creştin are glorificarea garantată. “Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit” (Romani 8:30). După cum am învăţat din Romani 5:1, justificarea este declarată în momentul credinţei. Conform Romani 8:30, glorificarea este garantată pentru toţi cei pe care Dumnezeu îi justifică. Glorificarea sau proslăvirea se referă la primirea de către creştin a unui trup desăvârşit şi înviat în cer. Dacă un creştin îşi poate pierde mântuirea, atunci Romani 8:30 este o eroare, fiindcă Dumnezeu nu poate garanta glorificarea tuturor celor pe care îi predestinează, cheamă şi justifică.

Pot fi adăugate multe alte ilustraţii a ceea ce se întâmplă la mântuire. Însă chiar şi acestea explica foarte clar că un creştin nu-şi poate pierde mântuirea. Dacă mântuirea se poate pierde, cea mai mare parte sau chiar tot din ceea ce spune Biblia că se întâmplă cu noi atunci când Îl primim pe Iisus Hristos ca Mântuitor, va fi invalidată. Mântuirea nu poate fi revocată. Unui creştin nu-i poate fi luată făptura nouă. Răscumpărarea nu poate fi anulată. Viaţa veşnică nu poate fi pierdută şi să rămână în continuare veşnică. Dacă un creştin îşi poate pierde mântuirea, Dumnezeu ar trebui să-Şi ia Cuvântul înapoi şi Să se răzgândească – două lucruri despre care Scriptura spune că Dumnezeu nu le face niciodată.

Cele mai frecvente obiecţii împotriva credinţei ca un creştin nu-şi poate pierde mântuirea sunt: 1) Ce se poate spune despre aceia care sunt creştini şi continuă să trăiască o viaţă imorală? 2) Dar cum rămâne cu cei care sunt creştini, iar mai târziu se leapădă de credinţa şi se dezic de Hristos? Problema acestor două obiecţii este întrebarea: “cine sunt creştinii”? Biblia ne spune că un creştin adevărat nu va trăi o viaţă imorală continuă (1 Ioan 3:6). De asemenea, Biblia afirmă că oricine se îndepărtează de credinţă, demonstrează de fapt că nu a fost niciodată un creştin autentic (1 Ioan 2:9). Prin urmare, nicio obiecţie nu este validă. Creştinii nu persistă în modul de viaţă imoral, nu se leapădă de credinţă, şi nici nu se dezic de Hristos. Astfel de acţiuni sunt dovada că ei niciodată nu au fost răscumpăraţi.

Există mai mulți termeni în Biblie care exprimă ceea ce în limba noastră numim predestinare.

În Vechiul Testament,  o serie de termeni se referă la planurile și scopurile lui Dumnezeu:

·         עצה, ay-tsaw ', sfat, scop, ca în Ieremia 49:20; 50:45, Mica 4:12.

·         יעץ, yâ‛ats, deliberare, rezoluție, scop, ca în: Isaia 14:24; 26-27; 19:12; 23:9).

·         בּחר, bâchar, a alege, ca în: Numeri 16:5-7; Deuteronom 4:37; 10:15; Isaia 41:8; Ezechiel 20:5.

În Noul Testament, termenii cu semnificația „predestinat” sunt și mai mulți:

·         προορίζω, proorizō, „predestinat”, în Romani 8:29,30; Efeseni 1:5-11.

·         ἐκλεκτός, eklektos, „ales”, în Matei 24:22ss; Romani 8:33; Coloseni 3:12.

·         αἱρέομαι, aihreomai, „a alege” în 2 Tesaloniceni 2:13.

·         ἐκλέγομαι, eklegomai în 1 Corinteni 1:27ss, Efeseni 1:4.

VERSETE

Din Vechiul Testament

Numeri 16:5-7  

v5. A vorbit lui Core și la toată ceata lui, și a zis: „Mîne, Domnul va arăta cine este al Lui și cine este sfînt, și-l va lăsa să se apropie de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe care-l va alege

v6. Iată ce să faceți. Luați cădelnițe, Core și toată ceata lui.

v7. Mîne, puneți foc în ele, și puneți tămîie pe el înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul, va fi sfînt. Destul, copiii lui Levi. “

Deuteronom 4:37

- El a iubit pe părinții tăi, și de aceea a ales sămânța lor după ei; El însuș te-a scos din Egipt, prin puterea Lui cea mare.

Deuteronom 7:6

Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului.

Deuteronom 10:15  

Și numai de părinții tăi S’a alipit Domnul ca să-i iubească; și după ei, pe sămînța lor, pe voi v’a ales El dintre toate popoarele, cum vedeți azi.

Isaia 14:24

Domnul oștirilor a jurat, și a zis: „Da, ce am hotărît se va întîmpla, ce am pus la cale se va împlini.

Isaia 14:26-27

Iată hotărîrea luată împotriva întregului pămînt, iată mîna, întinsă peste toate neamurile.

Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ, iată mâna întinsă peste toate neamurile.

Domnul oștirilor a luat această hotărîre: cine I se va împotrivi? Mîna Lui este întinsă: cine o va abate?

ISAIA 41:8

 Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămînța lui Avraam, prietenul Meu,

# Isaia 65:9 - Voi scoate o sămînță din Iacov, și din Iuda un moștenitor al munților Mei; aleșii Mei vor stăpîni țara, și robii Mei vor locui în ea.

# Isaia 65:22 - Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii, pentruca altul să le mănânce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, și aleșii Mei se vor bucura de lucrul mînilor lor.

# (Ps 105:43) - A scos pe poporul Său cu veselie, pe aleșii Săi în mijlocul strigătelor de bucurie.

#Psalmi 16:5 - ca să văd fericirea aleșilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău, și să mă laud cu moștenirea Ta!

#Proverbe 16:4 - Domnul a făcut toate pentru o țintă, chiar și pe cel rău pentru ziua nenorocirii.

# Tit 1:1-3 Pavel, rob al lui Dumnezeu, și apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credința aleșilor lui Dumnezeu și cunoștința adevărului, care este potrivit cu evlavia,

1:2 în nădejdea vieții vecinice, făgăduite mai înainte de vecinicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,
1:3 ci Și-a descoperit Cuvîntul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredințată, după porunca lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru

    #Noul Testament

#Romani 8:29-30, Căci pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărît mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentruca El să fie cel întîi născut dintre mai mulți frați.

8:30 Și pe aceia pe cari i-a hotărît mai dinainte, i-a și chemat; și pe aceia pe cari i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți; iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit.

# Romani 8:33; Cine va ridica pîră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socotește neprihăniți!

# 9:11; Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, și nu făcuseră nici bine nici rău, -ca să rămînă în picioare hotărîrea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă,

11:28 - În ce privește Evanghelia, ei sînt vrăjmași, și aceasta spre binele vostru; dar în ce privește alegerea, sînt iubiți, din pricina părinților lor.

#Efeseni 1:4-5 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fimsfinți și fără prihană înaintea Lui, dupăce, în dragostea Lui,

5 ne-a rînduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale,

şi #11, În El am fost făcuți și moștenitori, fiind rînduiți mai dinainte, dupăhotărîrea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale,

#Matei 24:22, Și dacă zilele acelea n’ar fi fost scurtate, nimeni n’ar scăpa; dar, din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate.

#31; El va trimete pe îngerii Săi cu trîmbița răsunătoare, și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vînturi, dela o margine a cerurilor pînă la cealaltă.

#Marcu 13:20, Și dacă n’ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n’ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleși.

#Marcu 13:27 - Atunci va trimete pe îngerii Săi, și va aduna pe cei aleși din cele patru vînturi, dela marginea pămîntului pînă la marginea cerului.

# Ioan 6:44 -Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M'a trimes; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.

#Ioan 10:29; Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decît toți; și nimeni nu le poate smulge din mîna Tatălui Meu.

#Ioan 17:6,9, 11,12;

-          6- Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe cari Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit Cuvîntul Tău.

-          9 - Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu; pentrucă sînt ai Tăi:

-          11- Eu nu mai sînt în lume, dar ei sînt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește, în Numele Tău, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentruca ei să fie una, cum sîntem și noi.

-          12 - Cînd eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe cari Mi i-ai dat; și niciunul din ei n'a perit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.

#Fapte 13:48 ”Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta și preamăreau Cuvântul Domnului. Și toți cei ce erau rânduiți să capete viața veșnică au crezut.”

#Coloseni 3:12; Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeță, cu îndelungă răbdare.

#2 Timotei 1:9 - El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veșnicii,

# 2 Timotei 2:10; De aceea rabd totul pentru cei aleși, pentruca și ei să capete mîntuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava vecinică.

# 1 Petru 1:1-2; Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleșii cari trăiesc ca străini, împrăștiați prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia și Bitinia,

1:2 după știința mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfințirea lucrată de Duhul, spre ascultarea și stropirea cu sîngele lui Isus Hristos: Harul și pacea să vă fie înmulțite!

 #2:9 Voi însă sînteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfînt, un popor, pe care Dumnezeu Și l-a cîștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v’a chemat din întunerec la lumina Sa minunată;

# IUDA 1:3 - Prea iubiților, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obște, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința, care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna.

#EVREI 12:15 – (nu era creștin de la început) apostazia este eşecul de a obţine harul lui Dumnezeu. Persoana în cauză arată ca un creştin, vorbeşte ca un creştin şi declară că este creştin, dar nu s-a născut niciodată din nou. Acel om s-a apropiat foarte mult de Mântuitorul, dar nu L-a primit niciodată cu adevărat. Atât de aproape, şi totuşi atât de departe!

#EVREI 6:4-5 - Ei au gustat darul ceresc. Domnul Isus este darul ceresc. Ei gustaseră din El, dar niciodată nu L-au primit printr-un act hotărât al credinţei. Este posibil să guşti fără să mănânci sau să bei. Când oamenii I-au oferit lui Isus pe cruce vin amestecat cu fiere amară, El l-a gustat, dar nu a băut din această băutură (Matei 27:34). Nu este de ajuns să-L guşti pe Cristos; dacă nu şi mâncăm trupul Fiului Omului şi nu bem sângele Său, adică dacă nu-L primim cu adevărat ca Domn şi Mântuitor, nu avem viaţă în noi înşine (Ioan 6:53).

Ei au fost făcuţi părtaşi ai Duhului Sfânt. Înainte de a ne pripi, trăgând concluzia greşită, cum că aici ar fi vorba de convertire, să ne aducem aminte că Duhul Sfânt efectuează în viaţa oamenilor o lucrare anterioară convertirii (1Corinteni 7:14), punându-i într-o poziţie de privilegiu exterior. El îi convinge pe necredincioşi de păcat, de neprihănire şi de judecată (Ioan 16:8). El îi conduce pe oameni la pocăinţă şi-i îndreaptă spre Cristos, ca singura lor nădejde. Oamenii pot să se împărtăşească astfel din binefacerile Duhului Sfânt chiar dacă Duhul nu locuieşte înăuntrul lor.

Explicație contextuală:

#Evrei6:8 Dar dacă aduce spini și mărăcini, este lepădat și aproape să fie blestemat, și sfîrșește prin a i se pune foc.

#Evrei 6:9 Măcar că vorbim astfel, prea iubiților, totuși dela voi așteptăm lucruri mai bune și cari însoțesc mîntuirea.

#Evrei6:10 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră și dragostea, pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, voi, cari ați ajutorat și ajutorați pe sfinți.

-          Dumnezeu ne caută

Psalmi 119:176  Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.

În concluzie, un creştin nu-şi poate pierde mântuirea. Nimeni nu îl poate despărţi pe un creştin de dragostea lui Dumnezeu (Romani 8:38-39). Nimic nu-l poate smulge pe un creştin din mâna lui Dumnezeu (Ioan 10:28-29). Dumnezeu doreşte şi poate să garanteze, dar şi să păstreze mântuirea pe care ne-a dat-o. Iuda 24-25 spune: “Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţisaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, să fie slava, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.”