O majoritate a bisericii, adormită, vrăjită și jefuită!

Cu toți înțelegem, ca biserici evanghelice, că trăim vremuri din urmă, mărturisim asta, câteodată ne măgulim cu asta și de multe ori facem subiect de senzație cu asta, însă cam asta este tot. În rest viața merge înainte, uitând de deșertăciunea și goana după vânt subliniată de cartea Eclesiastul și lipindu-ne tare de “raiul” vizibil de pe acest pământ, construit de noi înșine sau de alții din jurul nostru.
Tragedia este că într-o zi vine moartea și tot “raiul” de aici, vom vedea că este inutil pe lumea de dincolo. Mai mult ca atât, într-o zi se va împlini Cuvântul care  spune că acest pământ, cu tot ce este pe el, o să ardă cu trosnet și Dumnezeu o să facă un pământ nou, atunci ce folos “raiul” după care unii aleargă în momentul de față, atât de mult, și-și consumă întreaga viață pentru a-l construi?
E un fenomen care se petrece în Biserica de azi, o majoritate care a devenit confortabilă, dorește o biserică “de duminica”, cu cât mai mult spectacol, presărat cu rock sau hip-hop “crestin” și în rest să fie lasați în pace.   Ei cred că, în universul lor în care trăiesc cum vor, cumva îl satisfac pe Dumnezeu prin ce fac ei duminica, prin prezența la biserică și câțiva bani aruncați acolo, din afaceri curate sau necurate.
Vom privi în acest material la starea aceasta, vom identifica starea și rămâne ca Duhul Domnului să ne descoperă fiecăruia unde stăm, iar decizia de-a ne pocăi sau de-a ne împietri, o să fie cu siguranță cea care ne va da o direcție: ori spre “raiul” de aici, ori spre Cel dăruit de Dumnezeu dincolo.

1. O majoritate a bisericii adormită
E de așteptat adormirea, Biblia a subliniat-o ca eveniment înainte de venirea Domnului. Unii chiar în această stare de dinaintea venirii Domnului, rămân cu ulei în candele, alții însă nu dau doi bani pe acest ulei și rămân fără lumină și fără Viață veșnică. (Vezi Matei 25)
În ce constă nechibzuința majorității adormite astăzi?
Constă în confortul creștinului, atunci adormi când iți găsești confortul și te lași  în brațele lucrurilor care-ți dau acest confort și ațipești, la urmă ajungi la un somn adânc.
a. Confortul unei majorități evanghelice astăzi constă în materialism
Ne-am lasat ademeniți de chipul acestui veac, care umblă să strângă tot mai mult, mânat de  chemarea satanei care momește și ademenește spunând: “dacă te închini mie toate astea sunt ale tale”.
De ce este atât de puternic și capcana atât de mare în acest materialism? Deoarece Satana L-a ispitit chiar pe Domnul cu bogăția, atunci cum am fi noi scutiți. Domnul a atenționat, de asemenea, că nu poți sluji lui Dumnezeu si lui Mamona în acelați timp.
Astăzi o majoritate evanghelică este orbită și hipnotizată de strălucirea bogăției. Până acolo încât majoritatea timpului, a energiei, a standardelor vieții sunt îndreptate spre acest “rai” de pe pământ!
Așa că majoritatea astăzi aleargă să se îmbogățească, la fel ca lumea, sunt în stare de orice compromis, de a minți să-și facă avere, afaceri, de a minți la taxele care trebuie să le dea la stat, de a renunța la integritatea morală, la standardele biblice, la familie, biserică, relații, totul de dragul strălucirii și acaparării a câtor mai multe lucruri materiale. Așa că astăzi este neglijat Dumnezeu, relația cu El, Scriptura, familia, biserica, totul de dragul acestor “arginți” care într-o zi rămân aici.
b. Comfortul unei majorități Evanghelice consta în necunoașterea Scripturii
Atunci când nu cunoști Scriptura, te rătăcești, spune Cuvântul lui Dumnezeu. În mediile Evanghelice oamenii neglijează cititul Bibliei, este o majoritate care dacă-i întrebi n-au citit Biblia integral niciodată în viața lor.
Așa că, astăzi confortul acesta al necitirii Bibliei este bazat pe umplerea timpului cu orice altceva decât Biblia, anume tehnologia, internetul, televizorul, divertismentul, sport etc, o multitudine de motive care la urmă duc la o majoritate creștină care habar nu are de Adevărul Scripturii și nici nu sunt interesați. Nu sunt interesați, fiindcă atunci când cunoști Cuvântul, deja ai obligații și conștiința nu te lasă, te mustră.
Așa am ajuns la biserici în care niște “circari” stau în fața bisericilor si toarnă în mintea unei majorități comfortabile tot felul de teologii sucite, a prosperității, a bisericii emergente, a ecumenismului, a miracolelor și vindecărilor etc. Așa că o majoritate vine la Biserică ca la spectacol, i se toarnă orice în cap, tot ce doresc acești “circari” și cercurile lor de excroci religioși. Dacă-i întrebi, pe acești creștini, despre aceste erezii care le sunt turnate în cap, spun că nu-i interesează și că ce le spun “circarii” este Adevărul. Astfel, ei nu au nici o capacitate să discearnă doctrina sănătoasă, deoarece nu cunosc nici Scripturile și nici “otrava” împrăștiată de eretici, acea altă evanghelie care duce pe oameni în rătăcire.
c. Confortul unei majorități evanghelice constă în lipsa moralității biblice creștine
Desi știm că noi trebuie să trăim sfinți, coborâm standardul după această lume, atât în vorbire, în gândire, în traire. Am ajuns să semănăm leit cu lumea din jur, nu ne mai diferențiază nimic și ne mințim cu ideea că Dumnezeu se uită la inima noastră, nu la exterior și la trăirea noastră de zi cu zi. Ne îmbrăcăm ca ei, ne tatuăm ca ei, cântăm ca ei, ba în unele adunări dansează ca ei.
Neascultarea de Dumnezeu ne face pe o majoritate astăzi să arătăm a clovni, a farisei, cu buzele vorbim despre Dumnezeu, însa cu inima și trăirea noastră n-avem nimic în comun cu El. Asta face ca să nu mai avem credibilitate și să devenim o pricină de poticnire, am uitat însă că Dumnezeu ne va cere într-o zi sângele celor din jurul nostru, din mâna noastră.

2. O majoritate a bisericii “vrăjită”
Vrăjitorii în general au acces la o clasă de oameni debusolați, lipsiți de direcție și fără înțelepciune. În biserică astăzi, majoritatea sunt ușor de manipulat, deoarece s-au îndepărtat de Dumnezeu, iubesc materialismul și se potrivesc chipului acestui veac, lumii, astfel că s-a format o clasă de “slujitori”, care-și spun lideri. Acești lideri nu sunt foarte departe de ierarhii bisericilor istorice, care au ajuns să se îmbogățească, să le dea oamenilor o învățătură plină de superstiții și tradiții, care n-au nimic în comun cu Scriptura, ci cu buzunarul propriu și setea de putere.
Așa că astăzi, avem parte de mulți pastori, prezbiteri, diaconi, profeți, vindecători ectc, care stau înaintea majorității Bisericii și le prezintă ce vor ei sau ce-i ține pe majoritatea din biserică în adormire, în confort, în erezie. Formându-se într-un fel de ierarhie, pe “caste”, ei se apară între ei și dacă vreunul sincer comentează sau îi trage de mânecă, fac tot posibilul ca urgent să-l “arunce din  autobuz”. Astfel au parte de putere și bani, ceea ce le asigura aici un trai decent, în lux de multe ori și un confort de invidiat, chiar pentru oamenii din lume.
Așa că astăzi, pastorii sunt cei mai plătiți și o majoritate a misionarilor abia își duc zilele pe câmpul de misiune. Mulți misionari care normal ar avea nevoie de bani și salarii, sunt privați de ele sau acei bani sunt înghițiți de organizații și paraorganizații sau de salarii nesimțite ale multor pastori.
Interesant că fenomenul acesta este unul de comfort pentru toți. Pastorul și alții din cei care domnesc peste biserici o duc bine, în același timp o duc bine și majoritatea dintre membrii bisericilor, aud ce le place, aud ce-i “vrăjesc”, ce le gâdilă urechile și pleacă mulțumiți, că o dată pe săptămână și-au făcut datoria față de Dumnezeu, în rest înapoi la raiul lucrurilor materiale, care este un fel de focus al vieții.

3. O majoritate a Bisericii jefuită
De fapt cine este în spatele acestei tragedii a bisericii, este satana. El răcnește ca un leu și caută pe cine să înghită, iar în vremurile din urmă fură credința unei majorități a bisericii, de aceea întrebarea biblică: “Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?”, este una mai reală ca oricând.
Astfel asistăm la o majoritate a bisericilor evanghelice jefuite de moralitate, de sfințenie, de trăire, de credință, de adevăr etc, în timp ce pastorii plătiți se fac că nu văd sau o iau la sănatoasa, cand vine “lupul” (satana).
Jaful însă își cere tributul lui, biserici moarte, otrăvite, familii destrămate, oameni căzuți în patimi, tineri și copii distruși, o societate în care biserica nu mai are nici credibilitate, nici putere, ci “miroase” doar urât, ca un “cadavru în stare de putrefacție”.


În general ne place să identificăm aceste lucruri, alții dau din umeri, alții atacă și zic “să nu cauți prin gunoaie”, ei însă mătură în același timp gunoiul sub preș. Ce să facem în fața unei astfel de stări?
Nu putem face decât ce ne cere Dumnezeu: “Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie”. Putem în mod personal și individual să identificăm unde am căzut, să ne întoarcem la Dumnezeu, să ne rugăm să ne ridice și cu integritate și puterea dată de Duhul Sfânt să trăim ca lumini și sare pe acest pământ, cu orice risc, știind că într-o zi vom da socoteală în fața lui Dumnezeu, care este Drept și Judecător.   Astăzi e greu să mai aștepți să se pocaiască biserici, cei din jurul tău, când o majoritate doarme, este făra “ulei în candele”, moare și “miroase urât”. Trezirea trebuie să înceapă la nivel de individ și astfel se poate extinde la cât mai mulți. Și să fiți siguri că atunci când te trezești, liderii și cei care conduc bisericile și sunt compromiși, nu se vor bucura, ci dimpotrivă vor dori să te îndepărteze, ca pe-un corp străin, care-i deranjează și le strică planurile.

Simion Ioanăș
Citiți materialul și aici.