Legea leviratului Deuteronom 25:5-6, din o Nouă Traducere În Limba Română (NTLR):

5 Dacă fraţii locuiesc împreună, iar unul dintre ei moare fără să aibă copii, soţia celui mort să nu se mărite în afara familiei. Fratele soţului ei trebuie să intre la ea[1] şi să se căsătorească cu ea, împlinindu-şi astfel datoria de cumnat faţă de aceasta. 6 Întâiul născut pe care ea îl va naşte, va purta numele celui mort (2) pentru ca să nu i se piardă numele în Israel.

1 Legea leviratului (lat. : levir, „cumnat“) împiedica înstrăinarea posesiunii familiei şi îi asigura văduvei un trai sigur şi in aceeasi familie.

Ceea ce este interesant, este faptul că primul născut al văduvei cu fratele soțului decedat, purta numele mortului și chiar era, legal, moștenitorul acestuia. Dar daca ar fi semanat chiar cu primul soț al mamei, având trăsături genetice ale acestuia?

Observăm ca leviratul era un fel de obicei sfânt între copiii lui Iacov înainte cu circa 500 de ani de porunca din lege. (Dupa cum  era mai veche cu 700 de ani practica zeciuielii). Citim în Geneza cum Onan a fost omorât de Domnul, întrucât nu voia... . să ridice numele celui mort, deși era însurat cu Tamar.

2. Telegonia

Conceptul telegoniei, repus la punct in ultimii 20 de ani, denumește un fapt ciudat in genetică.

Telegonia este o teorie în ereditate, susținând că descendenții pot moșteni caracteristicile unui partener anterior al mamei; prin urmare, copilul unei femei văduve(vezi levirat) sau recăsătorite ar putea avea parte de trăsături ale unui soț anterior.

A. Percepții timpurii

Ideea telegonei la grecii antici, revine lui Aristotel. Acesta afirmă că indivizii pot moșteni trăsături nu numai de la părinții lor, ci și de la alți bărbați cunoscuți anterior mamei lor, cu alte cuvinte, paternitatea nu este indivizibilă: paternitatea poate fi împărțită.

Teoria, expusă ca parte a biologiei lui Aristotel, a fost acceptată de-a lungul antichității. Conceptul de impregnare telegonică a fost exprimat în mitologia greacă în originile eroilor lor. Această dublă paternitate, una nemuritoare, una muritoare, a fost o trăsătură familiară a eroilor, . Uneori, rezultatul ar fi fost gemeni precum Castor și Pollux, unul divin și unul muritor. (asa explicau anticii misterul gemenilor).

Doctrina mai generală a "impresiilor materne" a fost, de asemenea, cunoscută în Israelul antic. Cartea Geneza descrie pe Iacov îndemnând capre și oi tinere tari (în șeptelurile lui Laban) a privi dungi diferite prin plasarea de tije de lemn de culoare închisă cu dungi albe în jgheaburile lor de apă. Telegonia a influențat și creștinismul timpuriu. Adepții gnostici ai lui Valentinius (circa 100-160 d. H) au luat în mod specific conceptul din lumea fiziologică, l-au mutat în domeniul psihologiei și al spiritualității, extinzând presupusa influență asupra gândurilor femeii. În Evanghelia (apocrifa) a lui Filip, un text printre cele găsite la Nag Hammadi:

, , . Adesea, atunci când o femeie doarme cu soțul ei, dar în timp ce inima ei este cu adulterul cu care este obișnuită să se unească spiritual, ea ramane insarcinată, cu sotul, dar îl face pe copil să fie ca adulterul. “

Conceptul de telegonie a fost reînviat odată cu redescoperirea lui Aristotel în Evul Mediu. Acesta a fost o parte a motivului opoziției la căsătoria din 1361 a lui Edward, Prințul Negru, moștenitor al tronului lui Edward al III-lea al Angliei, cu Joan, , , Fecioara din Kent”, care fusese căsătorită anterior: descendenții lor, se credea că nu ar putea să fie complet din sângele său Plantagenet.

B Înțelegeri în secolul al XIX-lea și prăbușirea teoriei în al XX-lea secol

În secolul al XIX-lea, exemplul cel mai răspândit a fost cel al iepei Lordului Morton, raportat de chirurgul Sir Everard Home și citat de Charles Darwin. Lordul Morton a combinat o iapă alba pui cu un armăsar sălbatic quagga(ca zebra) și, după ce a crescut, devenind fertila, mai târziu, aceeași iapa cu un armasar alb, iar descendenții lor au avut ciudate dungi la picioare, ca și quagga. (zebra).

Chirurgul general al New York-ului, fiziologul Austin Flint, în cartea sa de fiziologie umană (a patra ediție, 1888) a descris fenomenul după cum urmează:

Un fapt ciudat și, în opinia mea, este inexplicabil faptul că sarcinile anterioare au o influență asupra descendenților. Acest lucru este bine cunoscut pentru crescătorii de animale. În cazul în care iepele sau cățelușele cu sânge pur au fost o dată fecundate de un mascul inferior, în timpul ultimei sarcini, puii vor avea probabil ceva de la caracterul primului mascul, chiar dacă vor fi feții unor masculi de pedigree cunoscut. Ce mecanism al influenței primei concepții ar fi, este imposibil de spus; dar faptul este incontestabil. Aceeași influență se observă și la subiectul uman. O femeie poate avea, de la un al doilea soț, copii care seamănă cu un fost soț și acest lucru este deosebit de bine marcat în anumite cazuri de culoarea pielii, a părului și a ochilor. O femeie albă care a avut copii cu un bărbat negru poate să nasca ulterior copii unui bărbat alb, acești copii prezentând unele din particularitățile inconfundabile ale rasei negre."

Atât Schopenhauer, cât și Herbert Spencer au considerat telegonia a fi o teorie credibilă.

Biologii explică acum (sec. XX) fenomenul iepei lui Lord Morton cu referire la variantele dominante și recesive ale unei gene: : ambii, iapa și armăsarul aveau o genă recesivă; mânzul a moștenit aceste alele și astfel a afișat caracterul invizibil(recesiv) din părinții săi.

La mamifere, fiecare spermie are setul haploid de cromozomi și fiecare ovul are un alt set haploid. În timpul procesului de fertilizare este produs un zigot cu set diploid. Acest set va fi moștenit de către fiecare celulă somatică dintr-un mamifer, cu exact jumătate din materialul genetic provenit de la producătorul spermiei (tatăl) și o jumătate din producătoarea ovulului (mama). , , Astfel, mitul telegoniei ar fi fundamental incompatibil cu cunoștințele noastre despre genetică și procesul de reproducere". Encyclopædia Britannica a afirmat că "toate aceste credințe, de la moștenirea trăsăturilor dobândite la telegonie, trebuie acum clasificate ca superstiții".

Telegonia, odată o teorie populară printre biologii din secolul al XIX-lea, a fost în mare măsură respinsă odată cu acceptarea geneticii mendeliene.

Totusi, dupa Olimpiada de la Moscova, din 1980, când rusoaicele blonde au avut de-a face cu sportivi de culoare, pe lângă nașterile de copii mulatri din 1981 și pe lângă presupusele avorturi ale unor asemenea prunci, la 10 ani după, din cupluri de ruși blonzi si albi s-au născut copii mulatri, ceea ce nu se putea explica mendelian, prin gene recesive, ci doar prin telegonie. (era vorba de rusoaice care au avut parteneri de culoare în 1980).

C. Descoperiri recente: în 2014, ecologiștii evoluționiști, A. J. Crean și colegii lor, au raportat un fenomen aparent telegonic între muște, specia Telostylinus angusticollis.

"Ca un prim pas spre dezagregarea efectului asupra spermatozoizilor sau a produselor de glandă auxiliară (AGP) în lichidul seminal, am inițiat femelele la un mascul în stare înaltă sau scăzută și am reatribuit femela la un nou mascul în mare forma sau capacitate scăzută două săptămâni mai târziu. În mod interesant, mărimea și viabilitatea descendenților au fost determinate de starea primului mascul, fără nici un efect al stării celui de-al doilea partener. Testele genetice confirmă că acest rezultat este valabil chiar și atunci când al doilea bărbat este părintele biologic al puilor. Aceste constatări sugerează că efectul paternal este mediat de AGP și oferă un caz convingător pentru reevaluarea posibilității ca telegonia să fie un fenomen valabil."

- Ca tatăl e fiul? Efectele paterne nongenetice revigorează posibilitatea telegonei

Y. S. Liu a propus mecanisme moleculare posibile care ar putea reprezenta telegonie; totuși, lucrarea sa se bazează pe credințele crescătorilor pre-mendelieni pentru a întări ideea că trăsăturile sunt transmise de la împerecherea anterioară. Mecanismele propuse includ penetrarea spermatozoizilor în țesuturile somatice ale tractului genital feminin, încorporarea ADN-ului eliberat de spermatozoizi în celulele somatice materne, prezența ADN-ului fetal în sângele matern, încorporarea ADN-ului exogen în celulele somatice, prezența celulele fetale și ADN fetal în sângele matern și moștenirea non-mendeliană mediată de ARN-ul spermatozoizilor si de modificări epigenetice.

D Evoluții recente

De aici, reiese ideea că, indiferent de bărbatul cu care femeia rămâne gravidă, copilul ar putea semăna cu primul ei partener. Mai mult, fiecare partener sexual contribuie la dezvoltarea structurii ADN-ului copiilor săi.

Telegonia a fost dovedită de biologul şi filosoful francez Felix Le Dantec:

, , Cromozomii au capacitatea de a memora informaţie și pe cale cale ondulatorie, adică prin undele emise de molecule şi de atomi. Cercetările au arătat că spermatozoizii zebrei au rămas o vreme în corpul iepei, apoi s-au ventilat. Rămași sub formă de corpusculi ondulatorii, adică informaţii ce rămân în memoria celulelor, aceştia ies la iveală mai târziu. La fel stau lucrurile şi în genetică umană."

Geneticienii au explicat și cum a fost posibil să vină pe lume un copil negru rezultat dintr-un cuplu de albi. Pentru că primul iubit al mamei fusese un bărbat de culoare, informaţia genetică rămasă intactă a influenţat structura genetică a copilului, chiar dacă acesta a fost conceput cu un bărbat alb. Telegonia este astfel o realitate, chiar dacă acest lucru nu este pe placul tuturor, iar corpul uman se supune unor legi stricte din punct de vedere genetic.

Biologii moderni găsesc o posibilă explicaţie a fenomenului telegoniei prin „allele”, o secvenţă reprezentată de poziţia ocupată de un număr din codul ADN în cromozom. Aceste secvenţe de ADN alcătuiesc codul unei gene, iar un set de „allele” dau genotipul individual. Mai exact, primul bărbat din viaţa unei femei poate avea nişte secvenţe dominante care să se „lipească” de secvenţe din cromozomii femeii, producând un efect întârziat. Coincidență sau nu, „al lele”, cum se pronunţă conform dicţionarului Encarta, posibil de origine protolatina, seamănă mult cu vorba românească străveche „al lelei”, care se referă la un copil cu tată incert.

E. Influența în cultură

În concluzie, telegonia caută să demonstreze că păstrarea virginităţii până la căsătorie nu este doar un principiu moral divin, ci şi unul care ține de genetică. Informaţiile genetice dezordonate, care ajung în corpul viitoarei mame odată cu sperma străină, mai devreme sau mai târziu, determină zestrea genetică a fătului, care se poate naşte cu o mulţime de afecțiuni. Aceasta este una din cauzele pentru care in ziua de astăzi copiii nu mai sunt la fel de sănătoși ca în trecut, spun cercetătorii care au studiat fenomenal telegoniei.

În prezent, femeile întrețin relații sexuale cu parteneri diferiți până să devină mame, iar informațiile genetice pozitive, dar si negative, rămân în organismul lor, influențând dezvoltarea fătului.

Astăzi, vârsta primelor contacte sexuale a scăzut la 17-18 ani. (in Romania)

Dar Dumnezeu a poruncit acum 4000 de ani virginitatea la nunta, motivând, , Eu sunt Domnul”.

Pentru preoți era permisă casatoria doar cu o fecioara sau, eventual, cu vaduva unui preot. Dar pentru Marele Preot (simbol al Domnului Isus Cristos) era permisa casatoria doar cu o fecioara.

Levitic 21:13: Femeia* pe care o va lua el de nevastă să fie fecioară.

• ¹⁴ Să nu ia nici o văduvă, nici o femeie despărţită de bărbat, nici o femeie spurcată sau curvă, ci femeia pe care o va lua de nevastă din poporul său să fie fecioară.

Domnul prevazuse, desigur, fenomenul telegoniei, de aceea a instituit si leviratul. Deoarece El este Adevarul, nu putea sa stabileasca porunci arbitrare, ci conforme cu realitatea geneticii umane, tot de El creata. Asadar, copilul vaduvei si al cumnatului sau, cu siguranta mostenise material genetic si de la tatal legal, desi era mort in momentul conceptiei pruncului.

In domeniul spiritual, daca e cumva o valoare pură ce se poate altera prin adulter spiritual, inima care o poartă știe foarte bine.

Asadar, frati si surori, mai ales tineri, atentie la telegonie!