Ce este omul... o suflare, o adiere de vant, un suspin, un fir de praf in acest univers atat de necuprins. Un trup neputincios caruia ii zboara zilele mai iute decat gandul.  
**Ce este omul ca să-Ţi pese atât de mult de el, ca să iei seama la el, să-l cercetezi în toate dimineţile şi să-l încerci în toate clipele? **
... e doar un vis care se stinge in dimineata.  
Un fluture... ce se naste in zori iar pana seara isi traieste existenta facand ceea ce ii este dat, apoi in amurgul inserarii. . moare.  
Ce este Doamne omul... decat o umbra ratacitoare prin putinele zile ale vietii si care parasind pamantul, locul unde era nu il mai cunoaste... . .
. . o zilnica cadere... si in ciuda tuturor caderilor, infrangerilor si curselor vietii vrea sa para puternic la exterior. . dar interiorul, sufletul... ii este ca a unui copil ce plange. . iar strigatele lui ajung pana la cerul Tau, la scaunul Tau de indurare.  
Ce este omul Doamne daca Tu nu ii dai tarie, incredere, de nu i-ai fii Doamne ocrotitor si scut, si stanca izbavitoare. . de nu i-ai pazii inima in fiecare clipa cand frica ii da tarcoale si loviturile vietii vor sa il infranga... ? !
Ce este Doamne omul de nu ii daruiesti ca unei flori, un miros placut... de nu ii intocmesti inima si gandurile dupa voia Ta? . . de Tu nu i-ai pune in inima ganduri de pace si dorinta pentru vesnicie? ...
Ce ar fii omul fara Tine Dumnezeule Atotputernic, de nu l-ai rascumpara si nu l-ai izbavii din mana si de sub puterea celui rau si din lucrarile lui nimicitoare... . daca Tu nu i-ai sterge lacrimile si nu le-ai strange in burduful Tau, de nu i le-ai numara si de nu l-ai insotii in pribegia lui prin zilele acestei vieti? ...
Dar Tu Doamne Miel divin, ai putere sa inalti sau sa dobori. Tu ai putere sa zidesti ce a fost daramat, sa darami ce a fost inaltat, sa intaresti ce este slab, iar din moarte si cenusa sa aduci la viata.
„Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?”Amin.