Cei mai apropiaţi ucenici ai lui Isus au înţeles cu greu dublul aspect al Împărăţiei. După moartea şi învierea Sa, când în sfârşit au priceput ca Mesia venise nu ca un împărat cuceritor, ci ca Unul îmbrăcat în smerenie şi limitări, chiar şi atunci îi obseda un gând: ; Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel? ' Fără nici o îndoială că se gândeau la o împărăţie vizibilă care să înlocuiască ocupaţia romană. Isus a ignorat întrebarea şi le-a poruncit să meargă să-L mărturisească până la marginile pământului. Aceasta s-a întâmplat în momentul în care, spre uimirea lor, S-a înălţat la cer de sub ochii lor, după care au venit îngerii şi le-au spus: ; Acest Isus, care S-a înalţat la cer din mijlocul vostru, VA VENI în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer. ' Împărătia după care tânjeau avea sa vină, dar nu în viitorul imediat.

   Trebuie să mărturisesc că mulţi ani am evitat să mă gândesc la a doua venire a lui Isus; sunt convins ca aceasta a fost şi o reacţie la mania profeţilor din biserica unde am crescut; era o învăţătură jenantă parcă, genul de vorbărie care prindea la cei ce credeau în farfurii zburătoare. Cunosc prea puţin detaliile celei de-a doua veniri dar acum o înţeleg ca pe apogeul Împărăţiei lui Dumnezeu. În măsura în care Biserica îşi pierde credinţa în REVENIREA LUI HRISTOS şi se mulţumeşte cu un locşor comod în lumea prezentă în loc să promoveze în mijlocul acesteia Împărăţia venită dintr-o altfel de lume, în această măsură ea riscă să-şi piardă credinţa într-un Dumnezeu suveran.

   Dumnezeu Şi-a pus în joc propriul Nume. Noul Testament arată spre o vreme în care 'orice genunchi se va pleca... şi orice limbă va mărturisi... că Isus Hristos este Domnul', Evident ca acest lucru nu s-a întâmplat. La câteva decenii de la Înviere, apostolul Pavel vorbea despre întreaga creaţie care gemeîn durerile naşterii, în asteptarea făgăduinţelor despre răscumpărare.   Prima venire a lui Hristos nu a rezolvat problemele Planetei Pământ, mai degrabă a prezentat o viziune a Împărăţiei lui Dumnezeu pentru a-i ajuta pe oameni să respingă farmecele înşelăciunii pământeşti.

   Doar la cea de-a doua venire a lui Hristos, Împărăţia lui Dumnezeu va apărea în toată plinătatea ei.

   Între timp, noi ne trudim în speranţa unui viitor mai bun privind permanent la Evanghelii pentru a găsi în ele modelul acestui viitor. J. M. observa ca expresia 'Ziua Domnului', din Vechiul Testament inspira frică dar în Noul Testament ea inspiră credinţă, pentru că autorii au ajuns să-L cunoască pe Domnul acelei zile. Acum ştiu la ce să se aştepte!

   În timpul vieţii Lui pe pământ, Isus a facut orbii să vadă şi şchiopii să umble. El Se Va întoarce să domnească peste o Împărăţie în care nu va exista boală sau neputinţă. Pe pământ a murit şi a înviat. La revenirea Sa, moartea NU VA MAI FI. Pe pământ, a scos demonii. La întoarcerea Sa, îl va distruge pe cel rău. A venit pe pământ ca un  Prunc născut într-o iesle; când va veni a doua oară, va fi Făptura descrisă în Cartea Apocalipsa. Împărăţia pe care a înteimeiat-o pe Pământ nu a fost sfÂrşitul, ci doar începutul sfârşitului.

   ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU SE RĂSPÂNDEŞTE PE PĂMÂNT ÎN MĂSURA ÎN CARE BISERICA OFERĂ CA ALTERNATIVĂ O SOCIETATE CARE SĂ ARATE CE NU ESTE LUMEA ÎN PREZENT, dar, va fi într-o zi un semn nou, radical diferit de felul de a fi al lumii, şi care o contrazice pe aceasta într-un mod ce lasă să se întrevadă promisiuni pentru un viitor mai bun. O societate în care oamenii din toate rasele şi clasele sociale sunt bineveniţi, o societate în care domneşte dragostea, nu polarizarea, carei îi pasă de membrii ei cei mai slabi, care apără dreptatea şi neprihănirea într-o lume dominată de egoism şi decadenţă, o societate în care oamenii aleargă după privilegiul de a-şi sluji aproapele - IATA CE A VRUT ISUS SĂ SPUNĂ PRIN ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU!

   Cei patru călăreţi din Apocalipsa sunt o prefigurare a felului în care se va sfârşi lumea: în război, foamete, boală si moarte.

   Isus ne-a oferit însă o prefigurare a Universului restaurat, dând o contrareplică la plăgile aduse de cei patru călăreţi. El a făcut pace, a hrănit flămânzii, a vindecat bolnavii, a înviat morţii. A dat forţă mesajului Împărăţiei lui Dumnezeu trăind-o, făcând-o vie printre oamenii din jurul Lui. Prevestirile luminoase ale profeţilor cu privire la o lume fără durere şi fără lacrimi nu se refera la o lume de basm, ci la această lume!

   Nouă, Bisericii, urmaşilor de azi ai lui Isus, ne revine misiunea de a face cunoscute semnele Împărăţiei lui Dumnezeu, iar lumea care ne priveste va cântări meritele Împărăţiei pentru noi.

   Trăim o vreme de trecere - o trecere de la moarte la viaţă, de la nedreptate umană la justiţia lui Dumnezeu, de la vechi la nou-nedesăvârşită, din păcate, totusi, marcată pe ici pe colo, când şi când, cu mici indicii ce ne lasă să anticipăm ceea ce va realiza Dumnezeu într-o buna zi, în mod desăvârşit. Împărăţia lui Dumnezeu pătrunde în lume prin mesagerii ei, iar noi, suntem mesagerii ei.