6 septembrie 2018

ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București

Tel. 0741.3. 025 Fax 0318.3. 082

www. alianta-familiilor. ro

office@alianta-familiilor. ro

Familiile netradiționale și internetul sunt cauzele principale pentru care adolescenții se declară transgender. Acestea sunt două concluzii majore ale unui studiu publicat în august privind cauzalitatea disforiei sexuale și pe care îl discutăm astăzi. Între timp, studiul a fost interzis.

Ereziile ideologiei de gen

Acum aproape 3000 de ani, profetul Isaia rostea în ulițele Ierusalimului cuvintele lui Dumnezeu. Printre ele era și atenționarea: „Vai de cei ce socotesc răul bine și binele rău!” Aceste cuvinte, păstrate pentru noi în Isaia 5:20, au fost scrise nu numai pentru generațiile de atunci, dar și pentru cele de azi. Nu e greu de priceput că vremurile în care trăim sunt astfel de vremuri, în care lumina e numită întunerec și intunerecul lumină. La cuvintele lui Isaia însă putem adăuga și cuvintele, la fel de valabile azi: „Vai de cei ce numesc adevărul minciună și miciuna adevăr!”

Poate în niciun alt domeniu aceste cuvinte nu sunt mai valabile azi ca în acela al revoluției sexuale, dar mai ales al transgenderismului și ideologiei de gen. Despre transgenderism scriem de câteva ori pe an în comentariile de joi și de mai multe ori în fiecare buletin informativ AFR de marți. E greu de aflat pe planetă o persoană care în zilele noastre să nu fi auzit despre transgenderism sau ideologia de gen. E o doctrină periculoasă, în primul rând pentru că e falsă, dar care e predată tot mai extensiv și de la o vârstă tot mai fragedă în școlile occidentale și care pretinde că sexul biologic nu dă ființei umane identitatea ei sexuală. Bărbații nu sunt bărbați pentru că prin naștere aparțin sexului masculin, iar femeile nu sunt femei pentru că prin naștere aparțin sexului feminin. Conform ideologiei de gen, sexul biologic ori anatomic e irelevant în definirea identității sexuale a ființei umane. Dimpotrivă, băieții aparțin sexului masculin pentru că societatea i-a socializat și crescut să se identifice ca aparținând sexului masculin, iar fetele aparțin sexului feminin pentru că societatea le-a socializat și crescut să se identifice ca aparținând sexului feminin. Natura a greșit când a dat naștere la două sexe biologice diferite. La fel și Dumnezeu.

Ideologii ideologiei de gen impun societății moderne rectificarea acestei presupuse anomalii a naturii, dând oamenilor zilelor noastre opțiunea să-și aleagă sexul, bărbații pe cel feminin, iar femeile pe cel masculin. În plus, se propagă ideea că există mai mult de două sexe, Germania recent decretând prin lege ceea ce natura neagă și respinge, și anume că există trei sexe ori genuri diferite, nu două. De acum înainte germanii au dreptul să-și aleagă sexul și identitatea sexuală pe care și le doresc, iar procedurile chirurgicale le sunt puse la dispoziție pentru transformarea unui sex anatomic în altul. Natural, intervențiile chirurgicale sunt plătite din fondurile publice.

Oamenii cu minte și rațiune cred că aceste aberații sunt falsități care nu trebuie acceptate ori încurajate, ci dimpotrivă, trebuie descurajate și interzise. Dar se izbesc de aceleași obstacole cu care s-au confruntat începând din anii ’50, când revoluția sexuală, atunci încă în fazele ei incipiente, căuta să convingă societatea de normalitatea homosexualității și că oamenii se nasc homosexuali. Mișcarea transsexuală spune oamenilor cu rațiune că persoanele transgender se nasc așa și că societatea trebuie să accepte transgenderismul ca adevăr imuabil care nu poate fi pus la îndoială. Crezul acesta cere și tinde spre instituționalizare. Convenția de la Istanbul, adoptată prin Consiliul Europei cu mai mulți ani în urmă, deja conține o definiție a identității sexuale propusă de mișcarea transgenderistă, pe care ea caută să o impună statelor care alcătuiesc Consiliul Europei. Curtea Constituțională a Bulgariei însă a declarat Convenția de la Istanbul neconstituțională și fără efect în Bulgaria, tocmai din acest motiv. Paraguay și Peru au interzis prin lege ideologia de gen și recent Guatemala a introdus un proiect de lege care urmărește același scop.

Se nasc ființele umane transgender? Ne naștem noi cu confuzie sexuală în persoana noastră? În creierul nostru? Face confuzia sexuală parte din personalitatea noastră încă de la naștere? Ideologii ideologiei de gen ne spun că așa ne naștem. Să fie oare așa? Astfel de afirmații și ideologii sunt falsități care transformă adevărul în minciună și minciuna în adevăr. Iar cei care refuză să îmbrățișeze minciunile ideologiei de gen ca adevăr sunt pasibili să fie penalizați. Nimic nou cu asta. Cei care se opuneau normalizării homosexualității au fost și ei pedepsiți și continuă să fie pedepsiți. Din nefericire, penalizarea celor care dezagrează cu transgenderismul devine la modă și nu doar în Occident, dar și în România. În România, Consilui Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a lansat anul acesta acțiuni penalizante împotriva unor părinți, preoți și episcopi care se opun promovării ideologiei de gen în școlile României. [Articol: https: //romanialibera. ro/social/combaterea-discriminarii-sau-combaterea-societatii-civile-conservatoare-750359]

Studiul lui Littman privind cauzalitatea disforiei sexuale

Un caz similar s-a întâmplat în Statele Unite în ultimele două săptămîni din august și privește un sociolog care a publicat un studiu care respinge noțiunea că transgenderismul e ceva cu care ne naștem. Studiul discută cauzalitatea transgenderismului, adică ce îi determină pe unii dintre noi, și mai ales adolescenții, să se identifice ca fiind transgender și să creadă că aparțin sexului opus ori diferit de sexul biologic cu care se nasc. Studiile privind etiologia transgenderismului sunt rare, iar cel publicat în august e probabil cel mai important studiu de acest fel publicat până acum. A fost motivat de explozia disforiei sexuale la adolescenții Americii, un fenomen care cu puțini ani în urmă era încă o raritate și ușor de tratat. În anii recenți tot mai mulți părinți americani sunt confruntați de copiii lor adolescenți care să plâng că nu se simt comfortabil cu sexul lor biologic și vor să-l schimbe. La nivel medical, diagnoza aceasta e numită disforie sexuală. Alarmați, părinții nedumeriți se întreabă care sunt cauzele acestei epidemii, care pe vremea când ei erau copii era mai în întregime necunoscută.

Acestei întrebări a căutat să-i dea un răspuns Lisa Littman, Profesor Asistent de Științe Sociale și Comportament la Universitatea Brown din Statele Unite. Intitulat Rapid Onset of Gender Dysphoria in Adolescents and Young Adults: A study of Parental Reports („Dezvoltarea rapidă a disforiei de gen în adolescenți și tinerii adulți: un studiu al declarațiilor părinților”), studiul a fost publicat pe 16 august, dar a fost retras din circulație de către Universitate pe 27 august cu scuzele de rigoare, ca urmare a unei campanii vicioase a grupurilor homosexuale și transgenderiste din America împotriva autoarei.

Studiul profesoarei Littman era clădit pe răspunsurile date la un chestionar de 250 de părinți cu copii și adolescenți între 11 și 21 de ani, care cereau părinților să le permită să-și schimbe sexul anatomic. Chestionarul a fost masiv și cuprinzător și acoperea 90 de întrebări. Concluziile la care Littman a ajuns după procesarea acestui volum imens de date sunt șocante: (1) 62,5% dintre adolescenții care sufereau de disforie de gen au fost diagnosticați, înainte de a solicita schimbarea sexului anatomic, ca fiind suferinzi de maladii psihice; (2) 48,4% dintre ei sufereau de stres ori au fost traumatizați într-un fel sau altul în trecut; (3) 45% dintre ei s-au mutilat ori au încercat să se mutileze înainte de a solicita schimbarea sexului; și (4) 58% dintre ei aveau probleme de tip emoțional. În plus, majoritatea covârșitoare a adolescenților care declarau neconformitate de gen erau fete. De ce exact nu se știe.

Dar părinții? Citiți cu atenție: 85,9% dintre părinții ai căror adolescenți se confruntau cu probleme de confuzie sexulă erau suporteri ai căsătoriilor între persoane de același sex și ai drepturilor persoanelor transgender. Dintre aceștia, majoritatea covârșitoare erau lesbiene care ori trăiau cu alte femei, ori, în tinerețe, s-au identificat ca fiind lesbiene.

Fetele care au fost incluse în studiul lui Littman sufereau și de confuzie de orientare sexuală: 8,5% se identificau ca fiind asexuale; 36,8% bisexuale ori pansexuale; 27,4% lesbiene; 35,4% heterosexuale; și 26,9% fără o orientare sexuală specifică. Dintre băieți, 9,1% se identificau ca fiind asexuali; 11,4% bisexuali ori pansexuali; 11,4% homosexuali; 56,8% heterosexuali; și 25% fără o orientare sexuală specifică.

Littman a dat și peste alte detalii privind acești tineri, care nu sunt cunoscute publicului ori nu sunt făcute public în mod intenționat: 21% dintre părinții chestionați au dezvăluit că înainte ca proprii copii să se identifice ca fiind transgender, copiii lor aveau prieteni ori cunoșțințe apropiate care deja se identificau ca fiind transgender ori și-au schimbat sexul anatomic; 20% dintre părinți au observat că în preajma perioadei când copiii s-au identificat ca fiind transgender copiii urmăreau online, îndeaproape și cu multă curiozitate, materiale și informații despre transgenderism și persoane care și-au schimbat sexul anatomic. Concluzia logică a lui Littman a fost că mediul din familie și asocierea copiilor cu persoane care deja și-au schimbat sexul erau cauzele principale care i-au determinat să îmbrățișeze o identitate sexuală transgender. Acești copii și adolescenți sunt influențați să gândească că singura cale pentru a confrunta problemele psihice cu care se confruntă, eliminarea stresului și, cel mai important, dobândirea fericirii, e prin schimbarea sexului anatomic. Pentru Littman, transgenderismul e un fel de credință, o convingere, o ideologie, „a belief”, în propriile ei cuvinte. Procentul copiilor care provin din aceste tipuri de familii netradiționale și se declară transgender e de 70 de ori mai mare ca al copiilor și adolescenților care se identifică ca fiind transgender, dar provin din familii tradiționale.

Vagabonzii internetului

Traiectoria spre transgenderism, în opinia lui Littman, e identică pentru toți copiii și adolescenții incluși în studiul ei: „Parents have observed first hand their teenagers suddenly developing a ‘trans identity’ and the testimonials we receive by email follow a similar pattern: a daughter who has previously come out as lesbian, or has ASD or a history of mental/psychological health problems, or is bullied/isolated, susceptible to peer pressure, or has experienced previous trauma and has discovered that she is ‘trans’ from immersion în Tumblr or YouTube transition videos. Almost 100% of the sons of parents who contact us are ASD/OCD. None of these children showed any evidence of gender confusion before adolescence.” („Părinții au observat în mod direct cum copiii lor adolescenți dezvoltă o identitate transsexuală, iar mărturiile pe care le primim prin e-mail au o traiectorie similară: o fiică care se declara lesbiană ori suferea de ASD [tulburare din spectrul autist, n. ed.], de probleme mintale ori psihice, ori e hărțuită sau izolată, ori e influențată de presiunea de grup, ori a fost traumatizată în trecut și descoperă că e transsexuală după ce urmărește materiale video pe Tumblr și YouTube a persoanelor care și-au schimbat sexul. Aproape 100% dintre fiii părinților care ne-au contactat suferă de ASD/OCD [tulburare din spectrul autist/tulburare obsesiv-compulsivă, n. ed.], adică disforie sexuală. Niciunul dintre acești copii nu au dat niciun semn de confuzie sexuală înainte de anii adolescenței.”)

Am putea spune deci că acești copii și adolescenți sunt vagabonzi ai internetului, nesupravegheați de părinți, care rătăcesc și se pierd în labirinturile tenebroase ale spațiului virtual.

Atacurile împotriva lui Littman

Imediat după publicarea studiului, organizațiile homosexuale și pro-transgenderiste din America au lansat atacuri psihologice la adresa lui Littman și a Universității. Stigătele stridente au fost cele cu care deja suntem bine obișnuiți: transgenderismul e ceva cu care ne naștem; Littman e „transfobă”; studiul ei incită la ură („hate speech”) împotriva persoanelor transgender; Littman face parte dintr-o „conspirație” de extremă-dreapta care urmărește penalizarea persoanelor care își schimbă sexul anatomic. Atacurile au fost agresive și constante.

Pe 27 august, Universitatea Brown a denunțat studiul lui Littman, insinuând că nu a fost formulat conform rigorilor științifice. Am putea fi tentați să credem că Universitatea ar avea dreptate, dar asta e îndoielnic. Concluzia cea mai credibilă însă este că ne confruntăm cu hărțuirea intenționată a oamenilor de știință cu integritate intelectuală, care refuză să capituleze în fața asalturilor grupurilor transgender. De altfel, cazul lui Littman nu e izolat. Sociologi și psihologi care au studiat persoanele care și-au regretat tranziția de la un sex la altul nu pot să-și publice studiile și concluziile. Această categorie de cercetări e marginalizată și fonduri pentru acest tip de cercetări sunt greu de obținut. Nu cu mult timp în urmă, de exemplu, Universitatea Bath Spa din Anglia a blocat studiul lui James Caspian despre persoanele care își regretă schimbarea sexului. În Marea Britanie atacurile sunt identice. Un ultim exemplu parvine tot din ultima săptămână din august. Grupuri homosexuale și transgenderiste britanice au atacat-o pe Victoria Atkins, Ministrul Femeilor, pentru că, într-un interviu cu publicația Telegraph, și-a exprimat îngrijorarea privind explozia numărului copiilor și adolescenților britanici care se identifică ca fiind transgender și cer modificarea sexului anatomic. Consecințele, zicea ea, țin „toată viața” și deciziile de schimbare a sexului nu trebuie luate pripit.

Pe scurt, punctul esențial al comentariului de astăzi este că părinții sunt primii și cei mai importanți factori pentru prevenirea confuziei sexuale în copiii lor. Familia naturală, formată din bărbat și femeie, evitarea divorțului, evitarea experimentelor cu stiluri de viață sexuale promiscue, evitarea adoptării de stiluri de viață sexuală imorale, prevenirea vizualizării de către copii a materialelor sexuale online și prevenirea prieteniilor lor cu adolescenți ori adulți care deja și-au schimbat sexul sunt garanții dovedite, care pot preveni disforia sexuală și transgenderismul în copii și adolescenți.