RESURSELE NOASTRE:  

   1. Harul lui Dumnezeu

   Apostolul Petru a trăit personal acest har, fiind din plin ridicat prin el, dupa ce s-a lepădat de Domnul Isus. De aceea, el putea să spună '... să vă adeveresc că adevăratul har al lui Dumnezeu este acesta, de care v-aţi alipit. ' 'Dumnezeul oricărui har', va desăvârşi pe ai Săi şi îi va întări. '... întăreşte-te în harul care este în Isus Hristos' scria Pavel lui Timotei.  

   Aceasta este resursa cea mai importantă a celui credincios.

   Harul lui Dumnezeu n-are scopul de a ne scuti de ispite, ci de  a ne face să le biruim. În privinţa aceasta, Dumnezeu ne făgăduieste două lucruri:

   a. EL NU VA ÎNGĂDUI SĂ FIM VREODATĂ ISPITIŢI PESTE PUTERILE NOASTRE;

   b. ÎMPREUNĂ CU ISPITA, EL A PREGĂTIT ŞI IESIREA DIN EA CA S-O PUTEM SUPORTA.

   Cu cât este mai mare slăbiciunea noastră cu atât mai mult se manifestă puterea lui Dumnezeu. Să ne ferim a căuta în noi putere şi înţelepciune! Să ne abandonăm cu totul harului dumnezeiesc care ne-a iertat, care ne întăreşte, care ne învaţă:

   'Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeuna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună'.

   Nu este vreo situaţie în care să se poată găsi un credincios şi în care să nu poată căuta prezenţa lui Dumnezeu pentru a fi ajutat.

   2. Cuvântul lui Dumnezeu

   Printre resursele noastre pe care Dumnezeu, în harul Său, ni le pune la dispoziţia noastră ca să ne facă să înfruntăm lupta credinţei ca biruitori, Cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi veşnic este unul din cele mai eficace.

   Îndemnurile Cuvântului fac parte din grijile lui Dumnezeu în vederea curăţirii noastre de orice întinare a cărnii şi a duhului. Cuvântul lucrează asupra cugetului nostru în puterea Duhului Sfânt care produce în noi simţăminte sfinte şi ne izbăveşte de sub stăpânirea păcatului. Din pricina aceasta, Însuşi Domnul Isus, puţin înainte de a părăsi pe ai Sai, cerea lui Dumnezeu:

   'Sfinţeşte-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul. '

   3. Rugăciunea

   'Pe când era încă întunerec de tot', Domnul Isus S-a dus într-un loc pustiu ca să Se roage. Seara, deasemenea, se ruga pe munte.

   De multe ori a spus alor Săi:

   'Vegheaţi şi vă rugaţi'.

   Pentru că a neglijat rugăciunea, Petru, a intrat în ispită atunci când Învăţătorul său, în agonia luptei din Ghetsimani Se ruga mai fierbinte.

   Numai datorită rugăciunii Domnului Isus a fost Petru deplin ridicat ca să poată SĂ ÎNTĂREASCĂ PE FRAŢII LUI şi SĂ POATĂ SĂ PASCĂ TURMA DOMNULUI.

   Isus Hristos ne-a lăsat o pildă:  

   '... ca să călcăm pe urmele Lui. '