Care sunt armele creştinului?

   În lupta sa cu puterile drăceşti, credinciosul nu trebuie să piardă din vedere faptul cel mai însemnat că el are de a face cu nişte vrăjmaşi învinşi:

   'Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi, este mai mare decât cel care este în lume'

   CEL CARE ESTE ÎN NOI, este Domnul Hristos în puterea Duhului Sfânt, Hristos, marele Biruitor al lui Satan. El l-a făcut fără putere, El l-a dezarmat de armele sale, l-a luat rob. În curând, Dumnezeu îl va nimici totalmente, cu concursul sfinţilor:

   'Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre'.

   Credinciosul nu are deci nici un motiv să cadă în defetism, adică să considere că el n-are nici o şansă în lupta, atribuindu-i lui Satan o putere nemasurată. El nu numai că este lângă Biruitor dar el are făgăduinţa că în Hristos este mai mult decât biruitor:

   'Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. '

   Acest din urmă text scoate în relief condiţia cea mai importantă pentru a avea biruinţă. Pentru a fi biruitor, credinciosul trebuie să rămână în Domnul Hristos şi să nu se bazeze pe propriile lui puteri. Atunci, el va avea experienţa apostolului Pavel:

   '... căci când sunt slab, atunci sunt tare... '

   'Pot totul în Hristos, care mă întăreşte'.

   Când avem de luat o hotărâre am face bine dacă ne-am gândi la întrebările următoare:  

   1. Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu?

   2. Este aceasta spre slava lui Dumnezeu, Îi place Domnului lucrul acesta?

   3. Sunt eu liber faţă de cugetul fratelui meu?

   4. Va fi aceasta în folosul omului cel nou sau în favoarea vechii firi?

   'Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele'

   Aşa ne spune Domnul Isus în Evanghelia după Ioan 14.5. Credinciosul deci, se abţine fără şovăire de la tot ce se interzice prin Cuvântul Domnului iar acolo unde nu există o interdicţie clară, credinciosul se va întreba întotdeauna dacă acel lucru e spre slava Lui Dumnezeu. Noi trebuie să căutăm să plăcem Domnului în toate privinţele! Domnul trebuie să rămână Modelul nostru! Ne vom întreba de asemeni dacă decizia luată nu e cumva spre folosul vechii firi. E uşor de răspuns la această întrebare deoarece se poate deosebi fară nici o greutate dacă lucrul propus spre a-l face e din omul cel vechi sau din omul cel nou, dacă el hrăneşte firea păcătoasă ori pe omul cel nou.

   Libertatea faţă de cugetul fratelui meu e un punct de vedere ce se neglijează destul de uşor din pricina egoismului; pentru că are libertatea toată de a face cutare sau cutare lucru, nu se sinchiseşte dacă răneşte cugetul fratelui său şi nici dacă e o pricină de cădere pentru acel frate.

   Să nu uităm niciodată acest principiu de bază:

   'Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora'.