DAVID - de citit 1Samuel 17

   Biruinţa pe care a câştigat-o David asupra lui Goliat, pune în lumină două fapte de primă importanţă care condiţionează această biruinţă:

   - ÎNCREDEREA LUI TOTALĂ ÎN DUMNEZEU

   'Domnul, care m-a izbăvit din ghiara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui Filistean. '

   Această nezdruncinabilă încredere în Dumnezeu a caracterizat pe David în tot cursul vieţii lui şi o exprima de multe ori în psalmii lui. Ea este cea dintâi condiţie a biruinţei, căci fără credinţă în puterea lui Dumnezeu, noi mergem înaintea înfrângerii.

   'O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit, că PUTEREA ESTE A LUI DUMNEZEU'.

   - DAVID NU AVEA ÎN VEDERE DECÂT SLAVA LUI DUMNEZEU

   'Eu... vin împotriva ta în numele Domnului oştirilor, Dumnezeul oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o... Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu. '

   Fie ca şi noi să avem totdeuna în vedere slava lui Dumnezeu în momentul când vrăjmaşul se apropie ca să lupte cu noi!

   IOSAFAT - de citit 2 Cronici 20.1-30

   Extraordinară biruinţă şi izbăvire pe care a dat-o Dumnezeu lui Iosafat şi poporului său!  

   Dar, biruinţele credinţei nu sunt ele tot atât de extraordinare? Iată câteva lecţii pline de învăţătură care ies în relief din întâmplarea aceasta.

   Mai întâi găsim în Iosafat, ca şi în ceilalţi oameni ai lui Dumnezeu amintiţi până acum, o deplină încredere în Dumnezeu. Când i se aduce la cunoştinţă că vrăjmaşul se apropie cu o mare mulţime, el nu caută ajutor omenesc - de pildă făcând alianţă cu un împărat străin- ci 'şi-a îndreptat faţa să caute pe Domnul, si a vestit un post pentru tot Iuda'.

   Iosafat ştie să vorbească lui Dumnezeu. El urcă până la obârşie ca să spunem aşa, amintindu-I făgăduinţa Sa făcută lui Avraam, 'prietenul Tău' şi felul în care Dumnezeu împlinise această făgăduinţă dându-i ţara Canaanului lui Israel pentru totdeauna.

   Ce mângâiere pentru inima celui credincios, angajat în luptă, sa poată să vorbească Domnului şi să-i amintească de făgăduinţele Sale!

   Siguranţa lui Iosafat este exprimată printr-o totală seninatate, în contrast cu neîncrederea firii pământeşti care se agită cu înfrigurare şi face o grămadă de aranjamente 'ca să-şi asigure toate şansele de izbândă' (de exemplu, Iacov, în multe împrejurări!)

   'Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari multimi, care înaintează împotriva noastră, şi noi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine! '

   Dumnezeu raspunde prin gura lui Iahaziel:

   '... căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu... Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta; aşezaţi-vă, staţi acolo, şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul... iesiţi-le înainte, şi Domnul va fi cu voi! '

   Ce face Iosafat? El se închină împreună cu tot poporul şi mulţumeşte PENTRU BIRUINŢA CARE AVEA SĂ VINĂ! El stabileste niste cântăreţi care declară înaintea bărbaţilor echipaţi:

   'Lăudaţi pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac! '

   Iosafat avea o aşa de mare încredere în Cuvântul lui Dumnezeu încât, pentru credinţa lui, BIRUINŢA ERA DEJA CÂŞTIGATĂ!

   Ce pildă de o astfel de credinţă din inimă care:

   '... este o încredere neclintită în lucrurile nadăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. '

   Prin ea, noi ne însuşim făgăduinţele lui Dumnezeu fiind DEPLIN ÎNCREDINŢAŢI CĂ EL CE FAGĂDUIEŞTE, POATE SĂ ŞI ÎMPLINEASCĂ.