PĂCATUL ŞI SFINŢENIA EXISTĂ ŞI SE EXCLUD RECIPROC

   Trăim într-o generaţie care tratează păcatul şi sfinţenia ca pe nişte idei melancolice ale unor oameni timizi. Unii chiar se laudă că sunt eliberaţi de tirania sfinţeniei şi că pot blestema, minţi, fura, fără a fi traşi la răspundere de un cuget încăpăţânat. Ei gândesc că păcatul nu există decât în minte. Astfel, ei se dovedesc mai mult nebuni decât omul descris de David:

   'Nebunul zice în inima lui: Nu este Dumnezeu! '

   Aceşti oameni merg mai departe şi, fără ruşine, anunţă întreaga lume că ei sunt nebuni.

   Eu nu menţionez aceşti oameni păcătoşi numai pentru a-i dovedi mincinoşi - acest lucru ar fi tot atât de lipsit de sens ca a dovedi că este soare într-o zi senină, deoarece un om nebun neagă aceasta. Vreau doar să avertizez asupra vremurilor îngrozitoare pe care le trăim.

   Ce somn adânc ne-a cuprins, dacă Vrăjmaşul a intrat şi a semănat astfel de defecte printre noi! Poate că eram convinşi că o astfel de sămânţă otrăvitoare n-ar putea creşte în pământul nostru, unde slujitorii lui Cristos au muncit aşa de greu, si cu atâta cheltuială pentru a-l curăţi. Totuşi, experienţa a demonstrat că atunci când izbucneşte o molimă într-un oraş, ea bântuie cu uşurinţă multă într-un aer curat decât într-un climat poluat. Şi când un duh de înşelăciune se abate asupra unui popor care s-a bucurat cel mai mult de Evanghelie, el ia proporţii epidemice.

   Mă cutremur când văd cum cresc buruienile si urzicile în Anglia, când ea a constituit pentru multă vreme una dintre cele mai frumoase si înfloritoare grădini ale lui Cristos. Când oamenii se depărtează atât de mult de mărturisirea Evangheliei şi devin aşa de orbi încât nu pot distinge lumina de întuneric, oare nu alunecă ei spre ateism? Aceasta nu este o orbire naturală, deoarece şi păgânii pot face diferenţă între bine şi rău; ei pot vedea sfinţenia şi păcatul, fără ca acestea să le fie arătate de lumina Evangheliei. Nu, ci această orbire constituie o plagă de la Dumnezeu care s-a abătut asupra lor deoarece atunci când aveau Lumina, ei s-au răzvrătit împotriva Ei!

   ESTE POSIBIL SĂ TRĂIEŞTI ÎN PUTEREA SFINŢENIEI

   Dumnezeu n-ar porunci niciodată poporului Său să facă vreun lucru fără să ofere puterea necesară pentru a-l înfăptui. Chiar şi aşa, noi trebuie sa ne amintim deosebirea ce există între neprihănirea prin Lege şi neprihănirea prin Har. Desigur, nu toţi copiii lui Dumnezeu auaceeaşi statură şi tărie - unii, umblă în sfinţenie mai uşor decât alţii. Totuşi, n-a existat niciodată un sfânt  înzestrat cu viaţă nouă în CRISTOS care să nu fi avut o dorinţă fierbinte după sfinţenie şi să nu fi obţinut un anumit succes în această problemă a neprihănirii evanghelice, totodată aspirând după culmi şi mai înalte.

   Sămânţa este mică, dar conţine înălţimea şi greutatea unui pom matur. Astfel, grăuntele de har de astăzi conţine planta matură de mâine. Adică, în el există dorinţa de a creşte şi a ajunge la acea perfecţiune pe care Dumnezeu i-a fixat-o în Cristos.

   Într-un cuvânt, creştine, când gândurile tale îţi spun că nu poţi avea această sfinţenie aici pe pământ, respinge-le şi trimite-le înapoi lui Satan.   El ştie că eforturile tale pentru sfinţenie îl vor dovedi mincinos.

   Propune-ţi în mod continuu să fii sfânt şi aţinteste-ţi privirea asupra poruncii lui Dumnezeu de a te ajuta.

   Nici nu trebuie să te temi:

   '... căci Domnul, Dumnezeu, este un  soare şi un scut: Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană. '

   (Observă cuvintele ÎNDURARE şi SLAVĂ' -adică ÎNDURARE SPRE SLAVĂ!)

   Dumnezeu va adăuga UN HAR ŞI MAI MARE la ceea ce tu ai deja, până când harul tău pe pământ se va uni cu slava din cer.