Dacă nu-ţi potriveşti fiecare parte a vieţii tale conform unei reguli adevărate, întregul tău organism va fi deformat. 'Două feluri de măsuri sunt înaintea Domnului'. Un om de afaceri cinstit, foloseşte, potrivit legii, aceeaşi măsură pentru toate tranzacţiile sale; iar un om sfânt foloseşte doar o regulă pentru toate acţiunile sale, şi anume Cuvântul lui Dumnezeu.

   Ce îngrozitoare trebuie să I se fi părut lui Dumnezeu făţărnicia iudeilor - ei nu îndrăzneau să intre în sala de judecată, de teamă să nu se spurce; şi, totuşi, s-ar fi năpustit să-şi spele mâinile în sângele Lui Cristos! Iar fariseii respectau Legea dând zeciuială din izmă şi chimen dar lăsau nefăcute 'cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia'.

   Ce părere ai despre un client care a cumpărat o marfă de valoare de 1 penny, dar care fură din magazinul tău în valoare de  1 dolar? Sau despre datornicul care plăteşte la timp cele mai mici datorii, dar te înşeală cu o sumă mare? Este o nelegiuire grozavă sa accepţi Scriptura numai pentru problemele mici, dar să comiţi în ascuns păcate grave împotriva lui Dumnezeu.

   Să nu crezi niciodată că neprihănirea ta poate cumpăra ceva de la Dumnezeu - CERUL NU ESTE DE VÂNZARE!

   'Plata păcatului este moartea; dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru. '

   Dumnezeu ne oferă ce a vândul lui Cristos! Credincioşii sunt doar moştenitori a ceea ce Fiul lui Dumnezeu a cumpărat de la Tatăl. Pretinzând orice lucru venit de la Dumnezeu ca aparţinând propriei noastre neprihăniri, noi oprim orice beneficiu pe care l-am putea avea din neprihănirea Lui. Noi nu putem fi în acelaşi timp în două locuri: dacă ne rezemăm pe propria noastră casă, nu putem locui cu Cristos.

   Planul lui Satan este să distrugă platoşa neprihănirii, îndoind-o mai tare decât un metal. Şi ori de câte ori te încrezi într-o astfel de deformare, tu nimiceşti natura şi scopul armăturii - neprihănirea ta devine necurăţie şi sfinţenia ta se transformă în nelegiuire.

   Oare există ceva mai rău decât mândria, acea mândrie care se răspândeşte pe drumul pe care Însuşi Dumnezeu l-a croit pentru salvarea sufletelor? Dacă doreşti să fii sfânt cu adevărat, fii smerit, deoarece amândouă sunt strâns legate:

   'Ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău! '

   Dumnezeu nu ţi-a cerut să câştigi cerul prin sfinţenia ta, ci să-I arăţi dragoste şi recunoştinţă lui Cristos, care l-a câştigat pentru tine. Astfel, noi pĂtrundem pe drumul pe care Cristos l-a poruncit ucenicilor Săi pentru a umbla în sfinţenie:

   'Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele'

   Este ca şi cum ar fi spus:

   'Ştiţi de ce am venit şi de ce părăsesc lumea - Îmi dau viaţa Mea şi o voi lua din nou pentru a mijloci pentru voi. Dacă preţuiţi aceste fapte şi rodul binecuvântărilor pe care-l veţi culege din ele, dovediţi aceasta iubindu-Mă suficient pentru a păzi poruncile Mele. '

   Când orice lucru pe care omul sfânt îl face, prin Cristos, este oferit Lui ca o jertfă de mulţumire, atunci aceasta este sfinţenia evanghelică educată şi hrănită prin acea dragoste. Deoarece Cristos ne-a iubit 'cu dragoste... puternică precum moartea', răspunsul nostru este cel al miresei: 'Îţi voi da dragostea mea. ' Şi această Mireasă explică ce cuprinde expresia dragostei ei:

   'Tot felul de roade bune, noi şi vechi, pe care, pentru tine, Iubitule, le-am păstrat. '

   Iubita din Cântarea Cântărilor şi-a mărturisit credinţa ei în Cristos şi a băut cu nesaţ din dragostea Lui pentru ea. Şi acum, pentru a transforma dragostea Lui în mulţumire, ea se stimulează pentru a-L întreţine cu roadele plăcute ale harurilor Lui, culese din purtarea ei sfântă. Ea nu a cules aceste roade pentru a-şi hrăni mândria şi automulţumirea, ci le-a păstrat pentru Iubitul ei, pentru ca El să poată avea toată slava.

   Dacă privim la exemple umile, să nu ne aşteptăm să ne ridicăm deasupra lor; şi cel mai sfânt creştin de pe pământ este prea umil pentru a fi modelul nostru, deoarece perfecţiunea în sfinţenie nu poate fi găsită nici la cel mai sincer slujitor din această lume.   Chiar şi Petru, cel mai mare dintre ucenici, nu a umblat întodeauna potrivit Evangheliei - si cei care insistă să urmeze acest om se vor rătăci. Un bun  soldat îl urmează pe comandantul de pluton, numai când el însuşi merge după căpitan Pavel poruncea: 'Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Cristos. '

   Aşadar, CONSIDERĂ-L PE CRISTOS MODELUL UNEI VIEŢI SFINTE!