Care sunt dovezile sau semnele conform cărora o biserică, precum cea a galatenilor sau a corintenilor, slujeşte Domnului prin puterea firii, sfârşind în fire ceea ce a început cu Duhul?

   Răspunsul este foarte simplu. Efortul religios al eului întotdeauna sfârşeşte în firea păcătoasă.

   Care era starea acelor galateni? Tindeau să se îndreptăţească prin lucrările Legii. Cu toate acestea, se certau şi se aflau în primejdia de a se sfâşia unii pe alţii. Număraţi expresiile pe care le foloseşte apostolul şi care indică lipsa lor de dragoste şi veţi găsi mai mult de douăsprezece - invidie, gelozie, amărăciuni, certuri, şi tot felul de expresii. Citiţi în capitolul patru şi în capitolul cinci ce are de spus apostolul la toate acestea. Observaţi cum au încercat să-L slujească pe Dumnezeu prin propriile lor forţe şi cum au falimentat lamentabil.

   Tot acest efort religios s-a sfârşit cu eşec; puterea păcatului şi firea păcătoasă au pus stăpânire pe ei şi starea lor de ansamblu era una din cele mai triste.

   Aceasta ne vorbeste într-un mod deosebit de solemn. Peste tot în Biserica Creştină se simţea lipsa unui standard înalt de integritate si sfinţenie, chiar şi printre membrii bisericilor creştine. Dacă ne gândim cât de multă ură, nervi, iuţime, amărăciune există, câtă invidie, gelozie, sensibilitate şi mândrie, ne vedem atunci obligaţi să spunem:

   'Unde sunt semnele prezenţei Duhului Mielului Lui Dumnezeu? '

   Este o acută nevoie de ele!

   Mulţi oameni vorbesc despre aceste lucruri ca şi cum ar fi rezultatul firesc al slăbiciunilor noastre şi nu s-ar putea face nimic. Mulţi oameni vorbesc despre aceste lucruri ca fiind păcate, dar cu toate acestea au renunţat la speranţa de a le mai învinge. Mulţi oameni vorbesc despre aceste lucruri ca fiind în Biserica din jurul lor şi nu văd nici cea mai mică rezolvare a acestora.

   Nu există rezolvare până ce nu intervine o schimbare radicală, până ce Biserica lui Dumnezeu nu va începe să vadă că orice păcat în credincios vine din partea firii, din partea viţii lumeşti strecurate în activităţile noastre religioase, din partea efortului eului de a-L sluji pe Dumnezeu.

   Până nu învăţăm să ne mărturisim şi până nu vom începe să conştientizăm că într-un fel sau altul Duhul lui Dumnezeu va trebui să revină în forţă în Biserica Sa, vom cunoaşte eşecul.

   Cum a început Biserica la Rusalii? A început prin Duhul. Dar vai, cum a continuat Biserica următorului secol în firea pământească! Ei se gândeau să îmbunătăţească Biserica prin fire.

   Să nu vă închipuiţi că prin binecuvântata Reformă care a restaurat măreaţa doctrină a îndreptăţirii prin credinţă a fost restaurată pe deplin si Puterea Duhului Sfânt.

   Dacă încredinţarea noastră este că Dumnezeu Se va îndura de Biserica Sa în aceste timpuri de pe urmă, ea se datorează faptului că doctrina şi adevărul despre Duhul Sfânt nu vor fi doar studiate, ci şi căutate din toată inima. Şi nu va fi doar cautarea adevărului acestuia, ci pastori şi congregaţii se vor prosterna înaintea lui Dumnezeu într-o singură rugăciune:

   'Am întristat pe Duhul Lui Dumnezeu; am încercat să fim biserici creştine cu cât mai puţin Duh Sfânt posibil; nu am căutat sa fim Biserici umplute de Duhul Sfânt. '

   Întreaga slăbiciune a Bisericii este cauzată de refuzul acesteia de a asculta de Dumnezeul ei.