România, România, România!

   Pastorul Wurbrand a trecut la Domnul, Radu Gyr și alți fii eroii care plâng de dorul României dodoloațe, dusă acum pe cergile maramureșene la Alba Iulia...

   Glasurile puținilor români îi cântă gloria odată recunoscută internațional cu teamă și iscodiri...

   E slăbită de jaful la drumul mare, chinuită de copiii-i răsfățați cu grâne, aur, pește, sare...

   Slăbită și dezonorată, se uită între și peste hotare după cei care-i plâng suferința, jalea, dezonoarea și neputința...

   Ne cheamă-n șoaptă pe toți pe care ne știe sincerii ei și... mă trezesc plângând mai tare când îmi aud numele... Alexandrina! Doinele tale, închinarea din zi și noapte, înaintea lui Dumnezeu îmi sfredelesc rănile și-mi aduc plânsul tot mai aproape...

   Nu înceta ruga, stai în spărtură pentru gloria palmelor românești care te-au crescut cu pâinea, apa, sarea ei!

   Roagă-te să te audă Dumnezeu, să se întoarcă împotriva celor care-mi așteaptă moartea și pieirea!

   Lacrimile-mi plâng drapelul: roșu-galben-albastru cu rană în loc de onorata stemă.

   - Doamne, va fi bine mamei noastre România?

    Alexandrina Tulics, 1 Decembrie 2018 -Wisconsin