Nu, nu mă cunoști! Nu şti cine și ce sunt, cum trăiesc, ce simt, ce idealuri am, dar îndrăznești să pui etichete! Mă citeşti din priviri şi îți faci o idee preconcepută. Dacă m-ai prins într-o zi bună şi mă vezi râzând, îți spui: "O duce bine, ce-i pasă!". Dacă m-ai zărit supărat sau îndurerat, deja ai spus în mintea ta... "Amărâtul, e bătut de soartă!" Dacă tac, sunt indiferent și egoist, dacă vorbesc, sunt guraliv şi lipsit de modestie! Dacă sunt slab, îți spui "Nu are ce mânca!", dacă sunt gras, iar e bai,"Se îndoapă cu mâncare!" Etichete, verdicte, catalogări, fără să şti cine sunt cu adevărat! Dacă ți-ar păsa câtuși de puțin de o persoană, ai căuta să o cunoști, să te apropii mai mult de ea, să râzi și să plângi cu ea. Așa ar putea să-şi deschidă inima şi să-şi spună durerile şi bucuriile, astfel ai putea să cunoști ceea ce vrei să şti, fără să mai improvizezi. Dar e o problemă! Dacă îți faci un prieten, trebuie să fii ca un frate, să iubești necondiționat, să-i acoperi greșelile, să-i fii un sprijin, indiferent de circumstanțe! Nu mai poți spune pe la colțuri, că e așa şi pe dincolo! Că de pus etichete, omul e specialist, dar când vine vorba de dragoste și sacrificiu pentru aproapele, cam greu! Dragul meu prieten (adevărat sau fals), nu sunt o icoană la care privești! Nu sunt nici un proscris, de care toată lumea se ferește! Sunt un om ca și tine, cu bune și cu rele! Cu sănătate debordantă sau cu o mulțime de suferiți! Sunt trist și plâng, pentru că durerea nu te face să zâmbești! Sunt vesel, poate am primit o veste minunată care mă face să văd dincolo de norul de deasupra! Poți zâmbi chiar dacă plouă cu găleata, atunci când ai speranțe! Dar nu poți să fii bucuros, oricât de puternic ar lumina soarele, dacă speranța lipseşte! Eu trăiesc prezentul amintindu-mi trecutul, dar privind mereu cu nădejde, spre viitor! Nădejdea mea e în Domnul! Speranța mea e concentrată pe viața veșnică cu Isus! Și indiferent de etichetele primite, eu am un nume prețios pe care Dumnezeu l-a scris în Cartea Vieții!"Copil de Dumnezeu!" Acesta sunt eu, trist sau vesel, slab sau gras, sănătos sau bolnav! Trupul se trece dar duhul e veșnic! Nu te mai uita în ograda vecinului, ci privește în a ta! Fă curat în ea, așa nu vei mai avea timp să privești la alții. Când va străluci de curățenie, inima ta va fi transformată și nu-ți va mai sări în ochi răul şi urâtul ci doar binele şi frumosul! Vei știi ce înseamnă iubirea, iertarea, toleranța, sacrificiul, vei vedea atunci în mine doar omul frumos, transformat, pe care Cristos l-a salvat și al cărui destin veșnic ți-l dorești și tu! Fă o introspecție, dragul meu! Cum te văd ceilalți, dacă ar privi cu ochii tăi? Cum ai vrea să te vadă? Ochii lui Cristos nu privesc cu silă sau indiferență, El nu judecă şi nu etichetează! El lăcrimează pentru fiecare păcătos! Mâna Lui nu aruncă cu piatra, ci mângâie pe bolnav şi ridică pe cel căzut! Gura Lui nu vorbește ca să acuze, ci ea binecuvântează! Trei cruci şi doi tâlhari! Fiul lui Dumnezeu între ei! Un tâlhar smerit şi pocăit, altul plin de ură şi neascultare!"Azi vei fi cu mine-n rai!", spune Domnul! Tu ce alegi? De ce parte te afli? 07/12/18, Barcelona- Lucica Boltasu