Cu mulţi ani în urmă, tânărul Roger se îndrepta spre casă. Valiza lui grea îl obosise. Deabia aştepta să-şi dezbrace uniforma de armată pentru totdeauna!

   Se apropia o maşină şi Roger făcu semn cu mâna. Când s-a apropiat suficient, şi-a pierdut orice speranţă că va opri: era un Cardillac negru.  

   Spre surpriza lui, maşina a oprit, portiera s-a deschis, iar Roger a urcat fericit în maşină şi i-a mulţumit domnului bine îmbrăcat de la volan. Domnul respectiv mergea tocmai la Chicago, unde avea niste afaceri. După ce au vorbit despre diverse lucruri, Roger, creştin fiind, a simţit îndemnul să dea mărturie despre Mântuitorul Isus acestui om de afaceri realizat, amabil, în jur de vreo 50 de ani. Şi-a dres glasul şi i-a spus:

   'Domnule Hanover, aş vrea să vă vorbesc despre ceva extrem de important. '

   Şi i-a vorbit domnului Hanover despre măreţul plan de mântuire al lui Dumnezeu. Iar la sfârşit l-a întrebat pe omul de afaceri, dacă nu vrea să-L primească pe Domnul Isus ca Mântuitor al său personal. Spre mirarea lui Roger, Cardillacul a tras pe dreapta. Roger s-a gândit că în clipa următoare avea să fie dat afară din maşină...

   Omul de afaceri însă, şi-a plecat capul si L-a primit pe Domnul Isus ca Mqntuitor al sau, apoi i-a mulţumit lui Roger spunându-i:

   'Acesta este lucrul cel mai însemnat care mi s-a întâmplat în toată viaţa! '

   ('Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului şi El vede toate cărările lui. ')

   Anii au trecut... Roger s-a căsătorit şi acum avea un băieţel de doi ani şi propria lui afacere. În timp ce-şi pregătea geamantanul pentru o călătorie la Chicago, a dat peste cartea de vizită a domnului Hanover. În Chicago Roger a căutat clădirea firmei Hanover Enterprises.

   Doamna de la recepţie i-a spus că pe domnul Hanover nu-l poate vedea în schimb, doamna Hanover era acolo.

   Un pic derutat de toate acestea, Roger a fost condus spre un birou încântător unde s-a văzut faţă-n faţă cu o doamnă; era soţia domnului Hanover. Doamna i-a întins mâna şi l-a întrebat:

   -Îl cunoşteaţi pe soţul meu?

   Roger i-a povestit că după război, soţul ei îl luase cu maşina până acasă.

   -Îmi puteţi spune când s-a petrecut aceasta?

   -Pe 7 mai, data când am fost lăsat la vatră... în urmă cu cinci ani...

   -S-a întâmplat ceva special în acea zi?

   Roger ezita... Să-i spună despre mărturia dată de soţul ei pentru Mântuitor? ... Acum, dacă tot  ajunsese aici, va merge până la capăt...

   -Doamnă, i-am vorbit despre Evanghelie. Soţul dumneavoastră a tras maşina pe dreapta, a început să plângă cu capul pe volan... În ziua aceea şi-a predat viaţa lui Hristos...

   Femeia a izbucnit în hohote de plâns...

   -Ani de-a rândul m-am rugat pentru mântuirea soţului meu. Am crezut că Dumnezeu are să-l mântuiască.

   -Şi... unde este soţul dumneavoastră, doamnă? ...

   Femeia izbucni din nou în hohote de plâns... Printre lacrimi spuse că soţul ei a murit...

   - După ce dumneavoastră aţi coborât din maşină soţul meu a avaut un accident. Soţul meu nu a mai ajuns acasă... Vedeţi, eu credeam că Dumnezeu nu Şi-a ţinut făgăduinţa. De multă vreme eram descurajată... ACUM VĂD CĂ DUMNEZU A RĂSPUNS RUGĂCIUNILOR MELE...

   'Binecuvântat să fie Dumnezeu, care nu mi-a lepădat rugăciunea şi nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui! .