'Omul milostiv va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui. '

   Cu mulţi ani în urmă, un moşier german bogat a poruncit să fie prinsă pe poarta mare a conacului său următoarea înştiinţare:

   'Fiecărui arendaş de-al meu îi vor fi anulate datoriile dacă îndeplineşte următoarele condiţii: notează pe o hârtie toate datoriile şi se prezintă personal în biroul meu până mâine la amiază, la ora 12. Moşier, Henrich Muller. '

   Ce eveniment! Ce frământare în sat! Câte vorbe în sus si în jos! În scurt timp s-a strâns aproape tot satul în faţa porţii conacului. Fiecare voia să se convingă personal de această milostenie unică. Aşa ceva nu se mai auzise până acum. Venise acolo şi batrânul Fritz. 'O' gândi el, 'trebuie să povestesc neapărat soţiei mele despre această înştiinţare. Cât de mult se va bucura să scăpăm aşa de repede şi de uşor de datoriile noastre! ' Şchiopătând, plecase cât a putut de repede spre casă sprijinindu-se în bastomul său.

   -Ema! stigă el gâfâind. Ema, ai auzit? Moşierul vrea să anuleze TOATE DATORIILE! Noi trebuie să le notăm pe o foaie de hârtie pe care s-o aducem în biroul lui. Ema, ce spui?

   -Mda, Fritz, spuse Ema, totul este bine şi frumos. Dar crezi că moşierul este sincer? zise soţia bătrânului Fritz cu o umbră de necredinţă în glas auzind de înştiinţarea moşierului.

   -Ema, zise cu tristeţe bătrânul Fritz, tu ai aşa puţină încredere în moşierul nostru? Cu siguranţă  nu şi-a permis o glumă cu noi. Îl cunosc prea bine. Cred că îşi va ţine cuvântul.

   Multe gânduri trec prin mintea omului în astfel de situaţii; în mod deosebit necredinţa îşi spune cuvântul. Totuşi, Ema a început să caute toate facturile care nu au fost plătite, iar Fritz s-a aşezat la masa mare şi veche şi le-a notat pe fiecare pe hârtie. A durat mult până le-a terminat. Fiecare datorie trebuia trecută exact cu suma şi ziua în care a fost făcută. Lista a devenit tot mai lungă. Încetul cu încetul, bătrânul Fritz a început să se îndoiască de cele scrise pe poarta moşerului. Oare nu era prea mare povara datoriilor? Poate ar fi mai bine dacă nu ar mai aminti câteva din datorii... Dar pe anunţul de la poarta moşiei era scris ca trebuie notate TOATE DATORIILE. Deci, nu trebuia sa lase niciuna netrecută nici chiar dacă povara părea să fie copleşitor de mare. A scris mai departe cu curaj, oricum se va vedea adevărul sau neadevărul înştiinţării moşierului.

   Când termină de scris, era deja târziu. Împături hârtia şi se duse la culcare liniştit, cu gândul că în adevăr povara lui va fi luată de pe umeri aşa cum spunea în cele scrise de moşier pe poartă.

   '... Astfel, jugul lui se va lua de pe aei şi povara lui va fi luată de pe umerii lor. '

   În dimineaţa următoare, bătrânul se trezi mai devreme ca de obicei şi îşi rezolvă toate treburile pe lângă casă apoi plecă luându-şi rămas bun de la soţia lui; păşi hotărât spre casa moşierului chiar dacă inima îi bătea mai tare ca de obicei. Dar cât de mare i-a fost uimirea când a văzut în faţa porţii o mare mulţime!

   -Ei, oameni buni, de ce staţi în faţa porţii? zise el cu vocea răguşită de emoţie. Dacă mai asteptaţi mult, atunci nu veţi mai putea intra la timp!

   -Ha, ha, ha! Aţi auzit? răsuna din mulţime. Neghiobul acesta chiar crede miciunile pe care  ni le-a scris moşierul.

   -Dar... şi batrânului aproape i se opri respiraţia la cele auzite. Dar acolo stă scris ceva pe înţelesul tuturor! Şi braţul ridicat arăta spre anunţ... Aici se poate citi clar că moşierul va anula FIECĂRUIA DATORIILE DACĂ LE ADUCE NOTATE PE O FOAIE.

   -Ah, zise altul, nu-l crede. Ştiu ce are de gând. Aşteaptă hârtiile noastre ca apoi oricine nu poate plăti datoria să fie aruncat în închisoare. Nu, nu dragul meu aşa d eprost nu pot fi... Rămân aici si aştept... Dacă pot sa-ţi ofer un sfat bun acesta ar fi să te duci înapoi acasă la Ema şi să laşi această problemă în seama oamenilor care înţeleg ceva...

   '... cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo'.

   Cu toate vorbele de neîncredere ale consătenilor lui, bătrânul Fritz a rămas pe poziţia sa de încredere în cuvintele moşierului. El arăta mereu spre anunţul de pe poartă şi spunea că trebuie să aibă încredere în moşierul care de atâtea ori le-a făcut bine.

   În sfârşit, când văzu că nu poate face nimic şi că nimeni nu doreşte să intre cu el la moşier, se îndreptă singur spre poartă, bătu în ea, auzi cum cineva se apropie, ridică zăvorul greu şi îi deschise poarta. Fără sa mai privească spre mulţimea batjocoritoare, bătrânul Fritz intră repede şi urmă un slujitor ce-l conduse la biroul moşierului. Dacă până în clipa aceea Fritz a mai avut îndoieli şi griji, acestea au dispărut când se afla în faţa moşierului.

   -Fritz! Ce bine îmi pare că ai venit. Tu eşti primul care ai crezut în cuvântul meu! Toţi ceilalţi nu cred în ce am scris. Deja de ieri după masă aştept dar nu a venit nimeni. Ai foaia cu datoriile?

   Fritz scoase foaia şi o dădu moşierului.

   - Nu ai uitat nici una?

   - Nu stăpâne, le-am scris pe toate!

   Moşierul citi trecând cu creionul roşu peste fiecare datorie. Apoi rupse foaia şi o aruncă în foc.

   - De acum eşti liber, Fritz fiindcă ai crezut în cuvântul meu ai TOATE DATORIILE ANULATE. Pentru cei de afară va fi însă prea târziu, nu mi-au dăruit încredere, nu au crezut în cuvântul meu; ei au pierdut timpul potrivit şi nu li se va anula NIMIC!

   Afară, mulţimea aştepta şi nimeni nu îndrăznea să intre fiindca nimeni nu credea în cuvintele moşierului...

   La ora 12 a bătut gongul; în această clipă s-a deschis poarta şi bătrânul Fritz a ieşit îndreptându-se fericit şi strigând: 'SUNT LIBER! MI-A FOST IERTATĂ TOATĂ DATORIA! '

   Mulţimea a dat buzna spre poartă... Era prea târziu însă... pierduseră ocazia!

   Aşa va fi cândva în istoria vieţii oamenilor. Toţi oamenii sunt în aceeaşi situaţie de datornici faţă de Dumnezeu. Dar ACUM, PRIN CREDINŢA ÎN FIUL SĂU, Dumnezeu ofera iertarea păcatelor, a datoriilor omului faţă de EL. Lucrul acesta sta scris în Biblie. Cine crede mărturia Cuvântului lui Dumnezeu şi Îl acceptă pe ISUS HRISTOS CA MÂNTUITOR, VA PRIMI IERTARE SI VIAŢĂ VEŞNICĂ!

   Cititorule, nu aştepta ultima bătaie a gongului! Atunci va fi prea târziu. Nu zăbovi, vino aşa cum esti cu toate păcatele tale la DOMNUL ISUS HRISTOS! CHIAR ACUM, EL TE PRIMEŞTE!