Păstrează-ţi credinţa şi ea te va păstra pe tine şi toate celelalte daruri ale tale. Tu stai în picioare datorita credinţei; dacă ea se prăbuşeşte, vei cădea şi tu. Şi unde te vei găsi atunci, dacă nu sub picioarele vrăjmaşilor tăi? Fereşte-te de orice rău care s-ar abate asupra credinţei tale; fii şi tu precum acel comandant grec care, atunci când s-a prăbuşit pe câmpul de luptă, a întrebat unde îi este scutul, de îndată ce şi-a recăpătat cunoştinţa.

   Credinţa este darul duhovnicesc deosebit de valoros, prin care Dumnezeu ne apreciază, deoarece pericolul mândriei este foarte redus când există acest dar de renunţare la sine.

   'Prin harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. '

   Corintenii primiseră numeroase daruri de la Dumnezeu dar El dorea ca ei să se judece pe ei înşisi prin intermediul credinţei, astfel încât 'să aibă simţiri cumpătate'. Într-adevăr, toate celelalte daruri trebuie analizate prin intermediul credinţei noastre, şi dacă ele nu reprezintă roadele credinţei, atunci valoarea lor nu este reală. Aceasta este deosebirea dintre un creştin şi un om moral. Omul moral se apreciază prin răbdarea lui, cumpătarea, generozitate sau alte virtuţi. Cât timp trăieşte, el se laudă cu moralitatea lui şi el aşteaptă ca Dumnezeu să-l laude şi să-i garanteze fericirea după ce va muri. Dar creştinul, L-a găsit pe Cristos ale Cărui neprihănire şi sfinţenie şi le-a însuşit prin credinţă, iar el se apreciază mai degrabă prin intermediul lor decât prin calităţile moştenite.

   Permiteţi-mi să ilustrez acest lucru prin doi oameni - un curtean şi un moşier - amândoi având averi impresionabile dar a curteanului e cu mult mai mare. Întreabă-l pe moşier, care nu are nici o rudă la Curte şi nici o favoare înaintea regelui, care este valorea lui, şi-ţi va spune că este suma averilor şi a pământurilor lui. El se apreciază prin aceste lucruri. Dar întreabă pe curtean care e valoarea lui şi cu toate că are o avere mai mare ca a moşierului îţi va spune că tot ce are se datorează bunătăţii prinţului şi nu abilităţilor sale. El spune: 'În afară de coroană şi împărăţie, tot ce are prinţul este şi al meu; averea lui pentru a avea grijă de mine, dragostea lui pentru a mă îmbrăţişa, puterea lui pentru a mă apăra. '

   Bieţii păgâni - străini de Dumnezeu şi de Harul Lui Cristos - ei se slăvesc prin bogăţiile lor pământeşti şi valorile morale pe care le-au acumulat cu mari eforturi. Dar credinciosul, având acces prin credinţă la acest dar, deoarece prin Isus Cristos el se bucură de o mare favoare înaintea lui Dumnezeu, se evaluează prin credinţă mai degrabă decât prin orice alt dar. Şi el păstrează acest dar mai presus de toate comorile sau plăcerile lumeşti; el ar prefera să fie sfântul în zdrenţe decât păcătosul jefuit. El doreşte mai mult siguranţa vieţii lui spirituale decât o statornicie a vieţii lui pământeşti, pe care este dornic să o piardă, fără a se considera un învins.

   Dar credinciosul nu este numai părtaş al naturii divine prin sfinţenia care a fost turnată în el; totodată el este mostenitorul tuturor perfecţiunilor care sunt în Dumnezeu Însuşi. El îşi poate însuşi tot ce este, are şi face Dumnezeu. Domnului Îi place să fie numit Dumnezeul poporului Său, 'Dumnezeul lui Israel'. După cum casa şi pământul unui om poartă numele proprietarului, tot astfel Dumnezeu găseşte plăcere în a purta numele poporului Său încât toată lumea să cunoască acest lucru. În afară de coroană şi slavă, Dumnezeu nu a oprit nimic poporului Său căci 'slava Lui n-o va da altuia'.

   Dacă creştinul are nevoie d eputere, Dumnezeu doreste să o folosească pe a Lui şi El poate să o facă plin de curaj şi încredere deoarece Domnul se numeşte TĂRIA POPORULUI SĂU, TĂRIA LUI ISRAEL NU MINTE. Dacă celor necredincioşi le lipsesc neprihănirea şi sfinţenia, ele sunt oferite - Cristos ESTE FĂCUT PENTRU NOI NEPRIHĂNIRE. Le lipsesc dragostea şi îndurarea? Toată îndurarea lui Dumnezeu este la dispoziţia lor.

   'O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine! '

   Îndurarea şi bunătatea lui Dumnezeu sunt pregătite pentru aleşii Lui, în acelaşi mod în care un părinte păstrează o sumă de bani şi scrie pe plic 'Aceştia sunt pentru copilul meu'. Ceea ce face din credincios un copil îl face şi moştenitor şi ceea ce-l face un copil al lui Dumnezeu este CREDINŢA.  

   'Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu'.