'Dumnezeu vorbeşte însă când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. Atunci, El le dă înştiinţări şi le întipăreşte învăţăturile Lui. '

   Doresc să istorisesc o întâmplare care s-a petrecut în anul 1859 în Germania. Fiecare cititor trebuie să înţeleagă că Dumnezeu vorbeşte oamenilor când într-un fel când într-altul cu scopul de a-i aduce la calea vieţii veşnice. Din această întâmplare aflăm cât d egrav este să auzi chemarea harului şi totuşi să o dispreţuieşti.

   Fiica unor părinţi credincioşi, de stare nobilă, a auzit începând din copilărie multe cuvinte serioase despre mântuirea sufletului ei, dar ea a rămas nepăsătoare la ele, căci, după părerea ei, era prea păcat pentru ea să se întoarcă deja din tinereaţea ei la Mântuitorul. Ea zice: 'Pot să o fac mai târziu, când voi fi mai bătrână. Vreau să mă bucur şi mă voi bucura de lume. '

   Urma să aibă loc un mare bal la care a fost şi ea invitată şi la care a promis că va merge. Ea ştia fosrte bine ce mult sufereau părinţii ei din această cauză şi cât se rugau pentru ea lui Dumnezeu. Dar ce importanţă aveau toate acestea pentru ea? Tânăra dorea să se bucure de lume.

   Cu câteva nopţi înainte de petrecere s-a trezit brusc; i s-a părut ca cineva îi strigă: 'Citeşte Ezechiel 7, versetele 8 şi 9! '

   Ea s-a gândit la întâmplarea ciudată şi a încercat să adoarmă din nou dar nu a reuşit căci nu după mult timp a auzit din nou un glas care o îndemna să citească acelaşi lucru. S-a speriat, dar nu s-a sculat să citească din locul acela pe care nu-l cunoştea din Cuvântul lui Dumnezeu.

 '... El le dă înştiinţări... ca să abată pe om de la rău şi să-l ferească de mândrie, ca să-i păzească sufletul... '

   Apoi a auzit sau cel puţin aşa credea că a auzit a treia oară aceleaşi cuvinte...

   S-a sculat, a aprins lumina şi a mers în dormitorul mamei. Aceasta s-a speriat de înfăţişarea tulburată a fiicei ei.

   La întrebarea ei reluată, fiica a povestit, în sfârşit ce strigăt a auzit ea...

   Mama a cerut să-i dea Biblia, a deschis-o şi a citit cu glas tare:

   'Acum, Îmi voi vărsa în curând urgia peste tine. Îmi voi potoli mânia peste tine; te voi judeca după faptele tale rele şi te voi pedepsi pentru toate minciunile tale. Ochiul Meu va fi fără milă şi  nu Mă voi îndura; te voi pedepsi după faptele tale, măcar ca urâciunile tale vor fi în mijlocul tău şi ar trebui să te ajute. Şi vei şti că Eu sunt Domnul Cel ce loveşte! '

   Mama încă citea ultimile cuvinte, când fiica a căzut jos si a murit.

   Sărmana mamă, dar mai sărmana fiică, care a plecat nemântuită din această viaţă!

   Cât de insistent spune Dumnezeu oamenilor că este primejdios să nesocotească chemarea Harului Mântuirii Sale!

   Tu, eu, noi avem de-a face cu Dumnezeul cel sfânt, care nu vrea să te pierzi pentru veşnicie. El te iubeste nespus de mult, încât L-a dat la moarte pe Singurul Lui Fiu Isus Hristos, pentru tine, da, pentru tine şi pentru noi toţi.

   Dumnezeu te caută chiar şi prin acest exemplu, ca tu să apuci mântuirea sufletului tău, dragostea şi harul lui Dumnezeu.

   ASCULTĂ CHEMAREA HARULUI DUMNEZEIESC CHIAR ACUM!