Nu putem stabili cu certitudine nimic despre natura emoţiilor religioase din faptul că manifestările exterioare ale acestora  şi mărturia pe care o fac oamenii despre ele sunt foarte emoţionante şi plăcute celor cu adevărat evlavioşi, astfel încât le câştigă dragostea şi inimile.

   Adevăraţii sfinţi nu au un asemenea spirit de discernământ, încât să poată hotărî cu siguranţă cine este evlavios şi cine nu este. Fiindcă, deşi cunosc din experienţă exerciţiile interioare ale credinţei adevărate, nu pot să le simtă sau să le vadă în inima altora.

(Oamenii pot fi conştienţi de propria lor convertire, nu putem fi însă siguri cu privire la convertirea altora, fiindcă nici un om nu se poate uita în inima altui om, ca să vadă acolo lucrarea harului -Stoddard, Natura convertirii mântuitoare).

   Nu putem vedea nimic în alţii, în afară de dovezile şi manifestările exterioare; dar Scriptura ne spune că modul acesta de a-i judeca pe oameni după aparenţele exterioare este nesigur şi înşelător:

   'Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă';

   'Nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite'.

   Stoddard observă că toate semnele vizibile sunt comune atât în cazul celor convertiţi, cât şi al celor neconvertiţi; în ochii celor ce privesc din afară, totul e o problemă de mărturisire a experienţelor acestora.

   'O, cât de greu este pentru ochiul omului să discearnă grâul de neghină! Şi cât d emulte inimi integre, care sunt condamnate acum, vor fi dezvinovăţite de Dumnezeu! Cât de multe inimi false acum sunt aprobate, dar vor fi condamnate de Dumnezeu! De obicei, oamenii nu au dovezi convingătoare, ci se bazează pe simptome probabile; însă acestea pot să-ţi ofere doar o cunoastere ipotetică a stării altuia. Astfel că cei care judecă în mod pripit oamenii pot ori să-i nedreptăţească pe cei integri, ori, pe de altă parte, să-i îndreptăţească pe cei răi. Într-adevăr, dacă ne gândim la cele ce s-au spus, nu este de mirare că s-au făcut atât de frecvente greşeli periculoase în domeniul acesta' - (Flavel, Isprăvnicia spirituală).

   De obicei, cei care se grăbesc să eticheteze starea altor persoane, lăudându-se cu talentul lor extraordinar de discernământ şi deosebire în aceste probleme importante, de parcă totul ar fi limpede şi clar pentru ei, sunt nişte judecători slabi şi nişte sfătuitori periculoşi. Ei trădează unul din următoarele trei lucruri:

   -ori faptul că au prea puţină experienţă,

   -ori că sunt persoane cu o judecată slabă,

   -ori că au o măsură mare de mândrie şi încredere în sine însoţite de ignoranţă în ceea ce priveşte propria persoană.

   Oamenii înţelepţi si experimentaţi vor proceda cu multă precauţie în asemenea cazuri.

   Atunci când unele persoane manifestă prea multă evlavie, este de datoria sfinţilor să-i primească cu bunăvoinţă în comunitatea lor, să-i iubească şi să se bucure împreună cu ei, ca fraţi în Hristos Isus. Dar chiar şi cel mai bun dintre oameni poate fi înşelat atunci când aparenţele sunt nespus de strălucitoare şi plăcute, ajungând să câştige inima întregii comunităţi. În Biserica lui Dumnezeu au existat multe cazuri de atfel de practicanţi străluciţi ai credinţei care au fost primiţi ca cei mai sfinţi dintre sfinţi dar care au căzut, evlavia lor demonstrând a fi NIMIC!

   'Să nu vă simţiţi jicniţi dacă vedeţi cedrii măreţi prăbuşindu-se, stele căzând de pe cer, mari practicanţi ai religiei murind şi decăzând; să nu vă imaginaţi că toţi sunt la fel' să nu credeţi că cei aleşi vor cădea. Într-adevăr, unii cred că, atunci când cade unul din aceştia, cade unul care a fost cu adevărat sfânt ('Ei... nu erau dintre ai noştri'). Afirm acest lucru deoarece Domnul cerne! Şi, aştept să vină apostazii mai mari, fiindcă Dumnezeu îi încearcă pe toţi prietenii Lui din lumea creştină. ' (Shepard, Pilda celor zece fecioare, pag. 190).

   'Se poate ca sfinţii să te aprobe şi Dumnezeu să te condamne! (ÎŢI MERGE NUMELE CĂ TRĂIEŞTI, DAR EŞTI MORT.) Oamenii pot sa spună: 'Iată un adevărat Natanael! ' iar Dumnezeu să declare: 'ESTE UN FARISEU CARE SE ÎNŞEALĂ SINGUR! '

   Cititorule, ai auzit despre Iuda şi Dima, despre Ananai şi Safira, despre Imeneu şi Filet, cândva practicanţi faimoşi şi renumiţi ai religiei, şi ai auzit şi  ce s-a întâmplat cu ei până la urmă' - Flavel, Piatra de încercare a sincerităţii. '

   Şi nu trebuie să ne mirăm de acest lucru, dacă ne gândim la cele spuse până acum şi la lucrurile care pot apare în comportamentul oamenilor lipsiţi de har. Nimic nu împiedică faptul ca toate aceste lucruri să se întâlnească laolaltă în oameni, cu toate acestea ei să nu aibă nici o scânteie de har în inimile lor.

   Oamenii pot avea tot felul de emoţii religioase; ei pot avea un fel de afecţiune faţă de Dumnezeu, care seamănă cu dragostea sinceră faţă de El la fel, pot avea un fel de dragoste de fraţi şi aparenţele unei admiraţii faţă de perfecţiunile şi lucrările lui Dumnezeu, şi durere pentru păcat, şi reverenţă, supunere, umilire, recunoştinţă, bucurie, tânjiri religioase şi zel pentru credinţă şi pentru binele sufletelor.

   ... ŞI ACESTE EMOŢII POT VENI DUPĂ MARI TREZIRI ŞI CONVINGERI ALE CONŞTIINŢEI; ŞI POT EXISTA ACOLO APARENŢE MARI ALE UNEI LUCRĂRI ALE SMERENIEI...