Pe când ciclul depresiei creştea şi se micşora, în mijlocul confuziei şi al disperării care mă orbeau, mă luptam cu Dumnezeu, încercând să înţeleg doar un singur lucru:

   'DE CE EU? ! '

   Deşi n-am primit niciodată răspuns la această întrebare, deşi nu mi s-a dat niciun indiciu care să-mi permită să înţeleg rostul suferinţei mele, am reuşit treptat, să-mi dau seama că de fapt, pentru mine, nu mai conta. Nu mai aveam nevoie de răspunsuri; puteam trăi cu misterul.

   Depresia nu face deosebire între persoane. Creştinii pot deveni la fel de deprimaţi ca oricine altcineva; există preoţi, slujitori ai Domnului care suferă de depresie. Adolescenţii în floarea vârstei lor tinereşti cad pradă depresiei.

   S-ar crede că oamenii care au credinţă sau un viitor n-ar trebui să aibă nici un motiv de a fi deprimaţi.

   ... Ar trebui să fie în stare să se roage, să viseze, ori sa se scuture de depresie printr-un act al voinţei...

   E greu să pui alături depresia pe care mulţi încă o etichetează în mod eronat drept deficienţă morală cu credinţa în puterea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, depresia nu este decât o altă expresie a vulnerabilităţii fragilei noastre firi omeneşti. În mod ironic, acest întuneric pustiu este adesea izvorul unei imense creativităţi, noaptea întunecată care vesteşte cu blândeţe sosirea dumnezeirii.

   În această carte se împletesc experienţele unice ale multor persoane care s-au luptat cu depresia. Pe măsură ce vei citi, s-ar putea să întâlneşti trăsături sau detalii care îţi sunt familiare, în acord cu experienţa ta.

   Oamenii care au suferit din cauza depresiei pot învăţa mult unii de la alţii. Cu toate acestea nu toate experienţele sunt la fel. Te poti simţi mai deprimat sau mai puţin faţă de cei despre care eu am povestit. Poţi avea sau  nu unele simptome relatate. Ţine cont de faptul că asemănările regăsite aici nu pot înlocui un diagnostic atent, profesional. Scopul cărţii este să fie un tovarăş de drum pentru cei care se luptă cu perioade întunecate ale vieţii lor. Tradiţia şi spiritualitatea noastră creştină prezintă multe elemente ce oferă tărie, mângâiere, indicii preţioase în această luptă.

 ~&,"&,"&,"&~

 'Nu vreau să ştie nimeni că mă simt aşa de rău, dar uneori nici nu-mi vine să ies din pat'  (Cheyanne)

   'Când eram deprimată, mă simţeam ca un nimeni, ca o povară. Întunericul cuprindea şi sufoca totul. Câţiva prieteni adevăraţi care mă cunoşteau şi ma iubeau, mi-au aruncat colace de salvare de care m-am putut ţine când simţeam că mă scufund.   Continuam să mă rog deşi părea inutil, dar într-o zi, mesajul lui Isus a venit la mine ca un strigăt prin întunericul acela copleşitor pe care şi El îl trăise pe când atârna pe cruce. Clipele Lui de pe urmă au fost într-adevăr, întunericul cel mai adânc pentru El, atunci când a simţit că până şi Tatăl Său Îl 'dezmoştenise'. Oricât am încercat, n-am reuşit să aflu niciun ajutor în această inspiraţie. Nu puteam să cred că situaţia Lui ar putea avea ceva în comun cu a mea. Am povestit acest lucru unei prietene iar răspunsul ei a fost acel colac de salvare pomenite mai sus: 'Păi, dacă tu chiar acum nu poţi să crezi, lasă-mă pe mine să cred pentru tine. Ai încredere în credinţa mea că aşa este'. (ANNE)

   'Depresia era un vârtej negru care mă trăgea la fund până am intrat în el cu totul şi eram gata să mă înec'  mi-a marturisit un prieten. 'Efortul pe care trebuia să-l fac ca sa mă împotrivesc era imens şi uneori pur si simplu cedam. Eram prea obosit. '

   Toţi cei care au suferit de  depresie au metaforele lor prin care descriu perioada în care depresia le-a luat viaţa în stăpânire. Depresia este o stare medicală care poate fi însoţită de atacuri de panică, angoasă, tristeţe, sentimente de neajutorare, disperare, impresia că eşti absolut copleşit. Depresia se 'joacă de-a v-aţi ascunselea' cu victimile ei. Adeseori cei din jur o observă înaintea celui deprimat. Se poate întâmpla ca ei să remarce la prietenul lor o anumită letargie sau să fie surprinşi de manifestări excesiv de anxioase. La un moment dat se poate întâmpla ca prietenii, familia să se sature de tristeţa copleşitoare şi de gândurile negre ale celui afectat.

   De obicei, depresia poartă stigmatul eşecului. Dacă alţii sugerează că eşti deprimat, adesea o iei ca pe o acuzaţie cu privire la slăbiciunea ta interioară.

   Persoana afectată poate chiar să creadă că nu e deprimată. Depresia este ascunsă celui deprimat mai mult decât celorlalţi.