'Ţi-am spus deja destul de clar: ai în faţa ta un om mânios, un om acru. ' Ochii întunecaţi ai lui Larry scăpărau şi tot trupul îi era încordat, în timp ce, gata de plecare, se sprijinea de tocul uşii. Am vorbit cu el despre căsnicia lui şubredă mai mult de o oră. De câteva luni am început să mă întâlnesc cu Larry şi cu soţia lui şi o bucată de vreme a făcut progrese. Dar situaţia s-a înrăutăţit din nou. Larry căuta cu disperare să îşi salveze căsnicia, dar se simţea frustat şi rănit. În durerea şi frustarea lui, contribuia din greu la deteriorarea situaţiei, deşi uneori nu o făcea intenţionat. Apostolul Iacov scrie: 'căci mânia omului nu lucreaza neprihănirea lui Dumnezeu. '

   Nenumărate răni dureroase - fizice, emoţionale sau spirituale - atestă adevărul Scripturii. Mânia ucide oamenii, duce copiii la răzvrătire, destramă familiile şi dezbină bisericile.

   Nimeni nu contestă forţa ei distructivă. Fiecare avem 'istorisiri despre mânie', ale noastre sau ale altora, întâmplări pline de umor sau de tristeţe, despre fapte făcute cu mânie şi despre relele pe care le-au produs. Despre mânie se ţin seminarii, se scriu cărţi, există terapie împotriva ei şi sunt o mulţime de programe care ne ajută sa controlăm mânia. Numărul mare de soluţii oferite pentru această dificilă problemă ar trebui să ne arate că avem nevoie nu doar de experţi pentru a putea rezolva.

   Cuvântul lui Dumnezeu nu păstrează tăcerea asupra acestui subiect. În toate cărţile Bibliei găsim referiri la mânie sub diferitele ei forme. Pentru a putea ajun ge la o înţelegere conform Biblieie asupra acestei emoţii puternice, şi mai important pentru aceasta, pentru a găsi ajutor de a o stăpâni, trebuie să ţinem cont de textele descriptive (în care vedem mânia în acţiune) şi de textele prescriptive (în care Dumnezeu ne spune ce trebuie şi ce nu trebuie să facem).

   Ne punem întrebarea 'DE CE? '... Uneori o punem numai pentru că încercăm să scăpăm de responsabilitate sau pentru a ne arăta autoritatea. În acest caz, întrebarea e pusă ca să putem ajunge la acea înţelegere care ne poate ajuta să facem faţă acestei tulburări.

   UNII OAMENI SE MÂNIE DEORECE NU ÎŞI POT ÎMPLINI VOIA LOR

   Regele Ahab voia sa aibă via lui Nabot. Când Nabot i-a spus ca nu i-o va da, nici nu i-o va vinde, Ahab a mers acasă trist şi mâniat... 'Şi s-a culcat pe pat şi şi-a întors faţa, şi n-a mânact nimic'. De multe ori ne vedem copii comportându-se în acest fel. Când nu se face după cum vor ei, explodează. Dar, din nefericire, problema aceasta nu se limitează doar la copii şi asta a dovedit-o Ahab din plin.

   Nu contează deci ce vârstă avem, nici cine suntem, când nu ni se face cum vrem noi, răspunsul natural este MÂNIA.

   UNII OAMENI SE MÂNIE CÂND PIERD CONTROLUL ASUPRA SITUAŢIEI

   Cu cât pierdea Saul mai mult controlul pe care-l avea supra lui David, cu atât mai mult îşi pierdea calmul. Laudele aduse lui David au şocat eul lui asemeni unui cutremur de pământ. Cu cât Saul cauta mai mult să scape de David, cu atât era mai nemulţumit, ajungând un om mânios, frustat. Mulţi nu dorim să ne identificăm cu Saul poate - el fiind personajul negativ al povestirii ci ne identificăm cu David. Dar, sub masca pe care o punem, ne asemănăm cu Saul mai mult decât ne place să recunoaştem. Când omenii din jur fac lucruri ce ameninţă poziţia noastră sau desconsideră efortul nostru, efortul de a ne opune lor se pare că ne conduce la acelaşi rezultat.

   O soţie ce trăieşte toată viaţa lângă un om ce nu o bagă în seamă, poate cădea în aceeaşi capcană. La fel este cu un pastor care caută cu disperare să aibă pace în biserică dar cei ce creează tulburare nu vor să lucreze cu el.

   Frustarea datorată situaţiilor şi oamenilor pe care nu-i putem schimba ne roade ca un cancer.

   UNII OAMENI SE MÂNIE PENTRU A PRELUA CONTROLUL ASUPRA UNEI SITUAŢII

   Aceasta e doar continuarea motivului prezentat mai înainte. Saul, ca şi unii din noi, a învăţat ca mânia face oamenii să renunţe la ideea lor şi adesea sa se dea bătuţi. S-ar putea chiar sa-i determine pe unii să se poarte aşa cum sa fii mulţumit. O voce tare, un pumn în masă, îi provoacă pe ceilalţi să sară. În acest caz, mânia e cea care conduce. Decât să facă faţă unei confruntări dificile cu un om nervos, cei mai mulţi oameni i se supun. Cu toate acestea, ca o ironie a soartei, răspunsul în asemenea cazuri este mai multă nesiguranţă. Conducerea câştigată în acest fel este bună  în general, atât timp cât cel ce conduce e în apropiere.

   Nimeni nu poate însă respecta un asemenea om cu adevarat deoarece el caută să conducă prin intimidare. Dar mânia la fel ca si alte sentimente nu are prea multă prevedere. Ea se concentrează doar asupra situaţiilor de moment.