Mângâierea Evangheliei este turnată în inima rănită

   Mângâierea Evangheliei poate fi cunoscută numai de vasul care o conţine:

   'Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite'

   Şi misiunea lui Cristos de la Tatăl păstrează mângâierea Lui numai pentru astfel de oameni:

   'Duhul Domnului Dumnezeului Meu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi; El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită. '

   Astfel, noi vedem ordinea Evangheliei în mângâierea sufletului. Ca în lucrul de mână, înainte de a fi însăilate culorile vii se aştern pe fundalul întunecat.

   După cum un scluptor taie şi şlefuieşte statuia înainte de a o acoperi cu aur, tot astfel Duhul lui Cristos începe prin suferinţă, prin admonestarea păcatului, şi sfârşeşte în bucurie prin eliberarea de teamă. Mai întâi, el taie şi răneşte, apoi vindecă sufletul cu pace şi mângâiere.

   Sper că nu gândeşti că Îl limitez pe Sfântul lui Israel la acelaşi mod de a lucra în fiecare credincios. Dar, în toate cazurile, lucrarea de smerire a Duhului trebuie să-l convingă pe om înainte ca pacea şi mângâierea să golească sufletul de încrederea falsă pe care a acumulat-o.

   Atunci, inima devine asemenea unui vas care a fost scuturat până când n-a mai rămas nici o picătură de apă în el. Ea urăşte păcatele pe care odată le-a iubit. Speranţele care altădată au susţinut-o şi au încântat-o s-au dus şi omul rămâne în stare dezolantă.

   Sufletul îşi dă seama că, în afară de Cristos, nimic nu se interpune între el şi iad; şi decât să moară, el preferă să strige la Domnul, dorind să-I urmeze îndemnurile.

   Sufletul respectiv se aseamănă cu un pacient ferm convins de îndemânarea şi grija medicului său. Iată ce numesc eu INIMA RĂNITĂ.

   Totuşi, te implor, nu te odihni până când cugetul tău nu răspunde la câteva întrebări:

   A fost vreodată vinul tău apă? Răsare lumina ta din întuneric? Pacea ta este ea rezultatul conflictului şi frământării sufleteşti? Ai sângerat vreodată înainte de a fi vindecat?

   Dacă DA, binecuvintează-L pe Dumnezeu care ţi-a transformat întristarea în bucurie.

   Pe de altă parte, dacă ai băut vin înainte ca vasele tale să fi fost umplute cu apă; dacă zorile s-au revărsat înainte să fie seară; dacă pacea ta s-a instaurat înainte să fi fost nimicită pacea falsă; dacă cugetul tău a fost sondat şi umplut înainte de a fi străpuns şi golit de mândrie şi încredere firească - tu poţi avea o pace de scurtă durată. Dar Isus neagă faptul că acestea toate reprezintă TRATAMENTUL LUI. Este nevoie de mai multă putere pentru a lucra adevărata întristarea decât falsa bucurie. Tu ai fi mai fericit să plângi din cauza unui cuget tulburat decât să dansezi în jurul idolului unei păci inspirate de diavolul.

   Pacea Evangheliei este oferită slujitorilor ascultători: ascultători în ce priveşte supunerea şi sfinţenia şi în ce priveşte slujba:

   'Şi peste toti cei ce vor umbla după dreptarul acesta... să fie pace'

   Acest dreptar este umblarea sfântă a noii fapturi în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu. Principiile harului semanăte în sufletul credinciosului sunt la fel de potrivite ca înţelegerea dintre ochi şi lumină.

   Nu e suficient ca un om să fie o făptură nouă şi să aibă un principiu al harului în inima lui - EL TREBUIE SĂ UMBLE DUPĂ ACEST ÎNDREPTAR! Dacă eşuează, el nu va avea o pace reală în cugetul lui. Şi cunoastem că nu există o pace adevărată decât cea oferită omului sfânt de Mqngâietorul. E dovedit scripturistic că Acela care porunceste 'SĂ NE ÎNDEPĂRTĂM DE ORIC EFRATE CARE TRĂIEŞTE ÎN NEORÂNDUIALĂ' le va refuza cu siguranţă mângâierea Sa celor ce umblă în neascultare.

   Dacă tu preferi un mod de viaţă firesc, să nu spui niciodată că Duhul este Cel ce-ţi oferă mângâierea. El nu ţi-ar da avânt într-o cursă atât de rea. Nu, El îşi retrage mângâierea de îndată ce tu te îndepărtezi de cărarea sfântă. Toată pacea pe care pretinzi că o ai este nelegitimă; şi ar trebui să te ruşinezi de acest lucru şi să nu te mândreşti. Nu există nici un motiv de mândrie când o soţie naste un copil soţului ei care este plecat şi care nu este tatăl copilului. Este chiar mai rău ca tu să pretinzi mângâiere, când aceasta nu aparţine Duhului lui Cristos.

   'Însuşi Duhul păcii să vă dea pacea în orice fel',

adică El va binecuvânta orice moment prielnic pentru a-ţi umple sufletul cu pace. Astfel, omul care niciodată nu-L caută pe Dumnezeu dar se laudă cu pacea personală, îi determină pe creştinii adevăraţi să pună la îndoială realitatea mărturiei lui. Desigur, prin lucrarea specială a Duhului Său, Dumnezeu poate ocoli strădaniile omului sfânt cu privire la ascultare, rugăciune şi meditaţie; dar unde a spus El că ar face aşa ceva?

   De ce am aştepta pacea când nu-L căutăm pe Dumnezeu? Noi nu ne gândim la seceriş îniante de a ara şi semăna. Dacă am fi fost ca Israel în pustie, lipsiţi de orice oportunitate şi dacă ne-am fi luptat împotriva mândriei şi lenevirii, atunci nu m-aşi fi mirat să văd mângâierea căzând peste suflet tot aşa cum mana cădea în jurul corturilor evreilor. Dar Dumnezeu a încetat să ofere pâinea Sa, când evreii au început să semene grâu pentru a-şi face pâine. Şi nici Domnul nu-Şi va oferi mângâierea Lui când sufletul o poate obţine prin rânduieli ca adorare, slujire, predicare, Cina Domnului. Cu siguranţă, Dumnezeu Însuşi l-ar fi putut învăţa pe famenul etiopian să-l lămurească printr-o lumină cerească. Dimpotrivă, El l-a trimis pe Filip să predice Cuvântul, făra îndoială pentru a onora lucrarea Evangheliei Sale.