PACEA OMULUI FIRESC
Pacea lui se transformă în drojdie de îndată ce dezonoarea şi sărăcia înclină cupa sa. Când tot omul vede că este întuneric în loc de lumină, Cristos vine să facă deosebire între pacea Lui şi cea a lumii:
'Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să se înspăimânte'
El Îşi pregătea ucenicii în vederea plecării Sale, ştiind că acesta va fi un test sever pentru pacea lor.
Este ca şi cum Hristos ar fi spus:
'Dacă pacea pe care o aveţi de la Mine constă din aceleaşi lucruri care alcătuiesc pacea lumii - bani, libertate, fericire trupeasc, veţi avea toate motivele sa plângeţi la moartea Mea. Nu, voi puteţi să vă aşteptaţi la necaz şi prigoană. Dar fiţi mereu convinşi că pacea pe care Eu v-o las nu se află în case ci în inimi. Mângâierea Mea nu stă în aur şi argint, ci în iertarea păcatelor şi în nădejdea slavei. Iar Mângâietorul pe care-L voi trimite pentru a locui în voi vă va da o pace care va supravieţui tuturor bucuriilor lumeşti. '
Nici un tată nu a lăsat copiilor lor o asemeena mostenire. Cu siguranţă, mulţi oameni aflaţi pe patul de moarte au urat pace familie lor dar numai Cristos a putut trimite un Mângâietor şi o pace care să rămână în inimile oamenilor, indiferent de circumstanţe.
PACEA OMULUI FĂŢARNIC
Uneori, un om pretinde că mângâierea lui provine de la Dumnezeu şi nu de la oameni, bogăţii sau împrejurări.
El pare să aibă bucuria în Cristos şi preţioasele făgăduinţe ale Evangheliei; totuşi, când vine încercarea şi el pierde toate mângâierile pământeşti, atunci se arată adevărata lui înfăţişare iar Dumnezeu îl acuză de fals spiritual.
Ce poţi spune despre tine?
Oare pacea ta te însoţeşte numai până la uşa închisorii? Sau până la patul de suferinţă?
Este uşor să fii încrezător în mântuire cât timp eşti sănătos. Dar, de îndată ce moartea se apropie, nu-ţi spune cugetul că pacea ta e doar o născocire?
Ştiu că suferinţa e un timp de încercare.
Chiar şi cel mai sincer creştin ar putea pentru o vreme, să fie îndepărtat din artileria lui părând că Satan îi capturează încrederea. Unii sfinţi de seamă au fost duşi atât de departe de curentul ispitei, încât ei se întreabă dacă pacea lor a provenit de la Duhul Sfânt, Mângâietorul, sau de la duhul rău, înşelătorul.
Totuşi, există o mare diferenţă între duhuri.
Ele diferă prin cauzele lor; ele diferă prin lucrurile care le însoţesc, diferă şi ca origine.