Prima activitate evanghelistică a lui Erlo a cuprins doisprezece ani din 1954-1966. La începutul lui 1955, şcoala biblică se afla la Claridge lângă Pietermaritzburg. Prin mai multe servicii, la primul şi al doilea tur în Africa de Sud, îmi sunt cunoscute aceste locuri aşezate aşa de frumos. Natal este grădina Aficii de Sud.

   Prima descoperire apăsătoare a lui Erlo a fost recunoaşterea că, vestirea  noastră azi şi reacţia ei, nu corespund Bibliei. El a comparat Faptele Apostolilor cu viaţa din comunităţile creştine de azi, spunându-şi că am decăzut mult de la nivelul spiritual al Noului Testament. La studiul Bibliei a rămas deseori agăţat de anumite făgăduinţe şi a meditat despre asta, de ce nu se împlineşte şi azi. În special se referea la trei versete din Evanghelia după Ioan şi anume:

   'Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi Cuvintele Mele, crereţi orice veţi vrea şi vi se va da'

   'Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura. '

   'Adevărat, adevărat, vă spun, că, cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru ca Eu Mă duc la Tatăl. '    (Ioan 15.7,   Ioan 7.38;   Ioan 14.12)

   Erlo a căutat cheia, spre viaţa creştină iniţială. El a citit despre fiecare carte despre trezire pe care a primit-o. În biografiile marilor bărbaţi ai lui Dumnezeu a cercetat secretul acţiunilor lor pline de putere. El a practicat o viaţă intensă de rugăciune şi a folosit orice şansă pentru vestirea Evangheliei.

   Credincioşii i-au dăruit bani pentru un cort. Astfel, Erlo a început misiune într-un cort. Mereu era mânat de dorul după o trezire. El a lărgit misiunea în cort până la paispreze luni sperând că va avea loc o deschidere spirituală. Evanghelizările zilnice cu două adunări au fost extinse la 60 de săptămâni. Elias Schrenk a vorbit timp de şase saptămâni în cea mai lungă evanghelizare a sa. (La o evanghelizare prea îndelungată se poate ca ascultătorii 'să fie predicaţi până la moarte'... la evanghelizările acestea lungi veneau din ce în ce mai puţini oameni.)...

   La un tur misionar în Africa de Sud-Vest a primit de la un fermier un exemplu concludent. Fermierul i-a aratat o gaură de sondă prin care ferma îşi trăgea apa. Fermierul a spus:

   'Această apă e atât de îmbogăţită cu minerale şi chimicale că plantele mor când sunt mereu udate cu această apă'.

   Erlo s-a gândit:

   'Aşa este şi serviciul meu. Cu cât predic mai mult, cu atât ajung la mai puţini oameni. '

   Tânărul duhovnic a simţit cel mai mult lipsa de putere în asistenţa spirituală. Într-o zi, dupa o conferinţă a venit la el o mama care l-a întrebat pe Erlo:

   'Este adevărat că Isus este azi Acelaşi şi că ascultă şi azi rugăciunile? '

  Erlo i-a confirmat aceasta. Mama s-a bucurat zicând:

   'Te rog, vindecă fiica mea! '

   Erlo s-a dus acasa la femeie unde a văzut fata legată de un par. Sârma îi pătrunsese prin carne deoarece bolnava se zbătea mereu. Ea umbla dezbrăcată, fugea de acasă, năvălea prin casele oamenilor, rupea plantele din grădini, este foarte violentă. Erlo a sfătuit-o să o lege doar cu o funie dar mama i-a explicat că fata bolnavă reuşea să rupă aceste funii. Atunci Erlo a decis sa ia această fată acasa la el unde nu a mai ţinut-o legată şi a început să se roage cu încă trei colaboratori de ai lui Bolnava a început să distrugă mobila, scaunele, ferestrele, patul, aşternuturile.

   Au închis-o apoi undeva într-o cameră goală iar patru pameni au început să se roage timp de trei săptămâni pentru ea aproape zi şi noapte.

   Erlo ajunsese la epuizare devenise parcă o epavă... Chiar şi sufleteşte era istovit. Nimeni nu i-a putut răspunde la întrebarea şi strigătul inimii lui:

   'DOAMNE, DE CE SUNTEM AZI ATÂT DE NEPUTINCIOŞI? '

   ... acesta era rezultatul serviciului de doisprezece ani... . stau pe partea aceasta; iar dincolo, se află comunitatea originară, care a trăit din plinătatea lui Isus şi a Duhului Său...

   'DOAMNE, DACĂ NU MAI EXISTĂ INTRARE LA ÎNTÂMPLĂRILE COMUNITĂŢII INIŢIALE, DACĂ NU MAI EXISTĂ NICI UN POD ÎNTRE SECOLUL XX ŞI PRIMUL, NU AR FI MAI BINE ATUNCI CA SĂ TERMIN? ... '

   Erlo ajunsese iar într-o terbilă îndoială ca şi cu 14 ani în urmă...

   ... oare au dreptate criticii Bibliei, moderniştii ce susţin că toate sunt doar povestiri? ...

   Cu tot acest zbucium Erlo avea să înţelegă căci falimentul spiritual a stat în planificarea lui Dumnezeu!

   Atâta timp cât noi lucrăm pe cont propriu, deşi cu o bună intenţie, îndeplinindu-ne pe deplin datoria, nu Se descoperă în serviciul nostru Puterea Măritului Dumnezeu.

   'Abia când am ajuns la punctul zero, când am ajuns la capăt, când tot ce a fost personal a fost zdrobit, frânt, poate El, Domnul, să înceapă. '

    Acest lucru trebuia să îl afle Erlo, şi l-a aflat... Domnul nu l-a lăsat în îndoiala şi nevoia lui...