Penibilul vulgarității de la amvoane sau din biserici

Circulă în mediul online niște înregistrări video, cu anumiți predicatori care de la amvoane vorbesc cuvinte vulgare sau care folosesc un vocabular neadecvat locului în care sunt.
Atât atitudinea acestor „circari predicatori”, cât și atitudinea celor care vizionează și fac din asta o bârfă ieftină sau sunt parte din aceste biserici, este de plâns și denotă câteva adevăruri care ar trebui să ne dea de gândit:

1. Sacralitatea închinării și slujirii lui Dumnezeu în multe biserici neoprotestante și-a pierdut rolul
Când intri într-o biserică de felul acesta sau vizionezi online un astfel de serviciu și vezi vulgarități de la amvon, acolo probabil că vei putea vedea o atitudine care se manifestă în viața bisericii în acest sens. Ca să ajungă promovați astfel de predicatori la amvoane, care n-au o vorbire duhovnicească și aspectul de multe ori arată dezgustător, trebuie să fie și-o problemă colectivă.
S-a ajuns la o astfel de monstruozitate, probabil de frica ca din paradigma închinării și slujirii să nu ajungem la legalism, însă n-am avut grijă ca să nu ajungem la libertinismul de astăzi, care este tot atât de periculos ca și acel misticism ortodox prezentat în închinare.
Adică nu-i normal să vorbești vulgar în acel loc (și niciunde de altfel), nu-i normal să te îmbraci ca și cei din lume la crâșmă sau să stai cu mâinile în buzunar acolo, ca și când Dumnezeu și restul lumii ți-ar fi ție inferiori.
Amvonul sau slujba la care am fost chemați, rămâne locul prezenței lui Dumnezeu, adică locul unde arătăm respect și reverență față de Creatorul și Domnul nostru, față de Regele nostru care ne-a mântuit. Dacă Dumnezeu este acolo, atunci respectul nostru față de El trebuie să se vadă prin vorbire, atitudini, aspect și tot ceea ce noi intreprindem acolo ca și biserică a lui Hristos Domnul.
Dumnezeu ne cheamă să fim slobozi de orice încorsetare legalistă, însă în același timp să rămânem cu frica de Dumnezeu și exemple pentru toți oamenii:
”Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu. Cinstiți pe toți oamenii, iubiti pe frați; temeți-vă de Dumnezeu; dați cinste împăratului!” (1Petru 2:16-17)

2. Astfel de atitudini denotă Standardul nostru decăzut sau Caracterul nostru ajuns lumesc
Când fenomene de felul acesta ajung să facă deliciul unor adunări, atunci să fiți siguri că Standardul cerut de Dumnezeu prin Cuvânt nu mai este pus în practica vieții, ci este doar o cinstire cu buzele, dar cu faptele se tăgăduiește. Așa cum s-a ajuns și printre fariseii cărora le vorbește Mântuitorul și le spune:
”Isus le-a răspuns: „Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.” (Marc. 7:6)
Și știți ce-i culmea, că în zilele noastre parcă mai mult ca oricând aceste versete sunt actuale. Cu buzele oamenii vorbesc și invocă pe Dumnezeu, ba chiar minuni, semne, au ajuns până acolo încât poruncesc ei lui Dumnezeu să vindece, să le crească lor conturile în bănci, împărăția care ei o instituie pe pământ în Numele Lui etc, când colo totul este doar de pe buze, viața lor este diluată și caracterul lumesc, fără nici o urmă de nimic duhovnicesc.
Dumnezeu ne vrea clar la Standardul Cuvântului și Sfințeniei Lui, cu un caracter duhovnicesc, plini de Duhul Său și să se vadă în noi roada Duhului, așa cum spune în Scriptură:
”Voi însă nu mai sunteti pământești, ci duhovnicești, daca Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevar în voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” (Rom. 8:9)
”Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți si voi sfinți în toată purtarea voastră.” (1Pet. 1:15)

3. S-a pierdut din vedere persoana și rolul Duhului Sfânt în biserica lui Hristos Domnul
Păstori și membrii ai bisericilor au ajuns la concluzia că ei cumva îl pot manipula pe Duhul Sfânt, cumva Duhul Sfânt s-ar integra bine în vorbiri lumești, comportamente lumești, bancuri lumești și minuni lumești. De aceea avem parte de lucrători (îi numesc lideri) lumești și membrii lumești, parcă din ce în ce mai mulți.
Nu știu dacă ați observat dragii mei, dar parcă cu cât ne adâncim mai mult în aceste vremuri din urmă, cu atât ne potrivim mai mult cu chipul acestui veac, alergăm după bogăție, vorbim ca cei din lume, acționăm ca cei din lume, trăim în toate aspectele ca ei și credem că într-un mod invers proporțional Duhul Sfânt însoțește biserica cu semne și minuni.
Astfel am fi capabili să condamnăm misticismul ortodox materializat în semne și minuni (ceea ce e de condamnat, fără dubii) și să ridicăm în slavă “minunile” tot mai multe făcute de Dumnezeu în mijlocul „dănțuielilor”, strigătelor și rock-ului din multe adunări neoprotestante.
Nimic mai fals! Duhul Domnului nu poate să fie manipulat de oameni, nu poate să pună nimeni monopol pe El, El a înspirat Cuvântul și nu-L încalcă, El umple pe acei oameni care urmăresc sfințirea, care pun Cuvântul în practica vieții, care trăiesc în ascultare de Domnul și El face minuni când și cum dorește, nicidecum la comanda, strigătele și „dănțuielile” oamenilor.
Dacă noi astăzi am urmări citirea și trăirea Cuvântului, cu siguranță că s-ar vedea roada Duhului în viața noastră, s-ar vedea smerenia și supunerea față de autoritatea Duhului Sfânt, astfel lumea ar fi cucerită de mărturia noastră și n-ar rămâne dezgustați de ceea ce văd în mijlocul nostru. Duhul Sfânt lucrează în noi, ne umple de prezența și roada Lui, doar în aceste condiții de trăire și sfințire, prin ascultarea noastră de Dumnezeu și trărea în fiecare zi în Adevăr, așa cum ne spune și Scriptura:
“Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2 Tim 3:1-5)

Ce ne rămâne în astfel de circumstanțe, este să ne pocăim, să mergem împotriva acestor curente, să citim, să medităm și să ne încăpățânîm să trăim după Scriptură, să lăsăm ca Duhul Sfânt să aducă roadă în noi, dezbrăcându-ne de firea noastră pământească și renunțând la noi, traind o viață fără prihană, fără vină și în pace, rămânând în Hristos Domnul și El în noi, așa cum ne învață și Scriptura:
”Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.” (2 Petru 3:10-14)

Simion Ioanăș

Materialul poate să fie citit și aici.